Literatură erotică, un documentar celebru la liber și cum s-ajungi la Opera de la Viena cu doar trei euro și ceva. 

***

Deschid un pic ușa și împărtășesc câte ceva din ce mi s-a lipit mie de suflet de-a lungul timpului și-am păstrat, ca într-un ritual. Poate te inspiră și-și fac un loc și între experiențele tale în noul an. Selecția e și testată, și subiectivă. Deci, neobligatorie. Așa că vezi pur și simplu ce-ți place. Și lasă și câteva dintre ideile tale, să facem schimb sau povestește experiența ta dacă e similară.

Imaginea de deschidere e și-o trimitere la contextul actual – o putem privi ca pe-o formă de izolare – și o abordare răsturnată – o grijă să ne creșterem mereu propriului univers interior, treabă care, de fapt, ne ajută să avem ce împărtăși și, tocmai, să nu ne izolăm de ceilalți.

 

1. Mergi la Opera din Viena și ia-ți un loc în picioare

opera-din-viena

Vedere de la standing seats, la Opera de la Viena

 

Viena nu e foarte departe, deci dacă-ți place să faci din când în când ceva cityscape, poți ajunge să vezi și un spectacol într-un loc legendar cum e Opera din Viena cu prețul de doar 3-4 euro.

Ce trebuie să faci?

Mai întâi, te duci la intrarea Operei de pe strada Operngasse. Lângă ușă, în stânga vei vedea afișat programul cu spectacolele. Cu o două ore înainte de spectacol – pentru temerari, chiar cu trei – te duci acolo și te așezi la coadă. Stai o vreme afară, după care coada se mută înauntru, în timp ce avansezi spre casa de bilete pe holul cu cordon și pardoseală lucioasă. O să te întâlnești cu alți turiști străini, o să te întâlnești și cu vienezi pasionați, ei se pregătesc cu scaune pliabile (mici și elegante) pentru stat la coadă.

om-la-coada-2

Fotografie de Sabina Ulubeanu, compozitoare

N-o să te mint, va dura încă vreo oră  și înăuntru, în funcție de câtă lume e, dar face parte din aventură. Oricum, cu cât te-așezi mai devreme la rând, cu atât ai șanse mai mari să ai un loc mai în față în sala de spectacol. O să te bucuri mai ales dacă ești curios și-ți place să privești sau să vorbești cu oamenii.  Odată ajuns la casa specială, îți cumperi biletul. Apoi, ești ghidat de personalul de la operă către intrarea specială pentru standing seatsE ca un mic amfiteatru, amplasat chiar în spatele scaunelor cu care se încheie sala. Rândurile sunt separate de niște bare metalice pe care e recomandat să-ți legi eșarfa sau fularul sau un alt accesoriu personal ca să-ți păstrezi locul cât te mai plimbi prin interiorul Operei de la Viena.

Apropo de asta, nu uita să-ți iei amintire o cartolină cu cortina din sezonul respectiv.

cortina-finala

Fotografie de Sabina Ulubeanu, compozitoare

În fiecare an, e alta, imaginată de câte-un artist contemporan.

 

 

 

2. Descoperă literatura erotică

lautrec-bun

Sărutul lui Toulouse-Lautrec

Literatura erotică e o plăcere cam des neglijată. Rar se-ntâmplă să vezi cronici dedicate și recomandări pe tema asta, și e păcat să n-o încerci măcar o dată. Bine scrisă, te poate arunca într-un univers nou, și senzorial, și intelectual. Uneori, și surprinzător de ludic.

My all time favourite la categoria asta e Cele unsprezece mii de vergi de Guillaume Apollinaire, un roman erotic scris în anul 1907. Da, 1907. Varianta pe care am citit-o  e apărută la Editura Institutul European din Iași, iar traducerea e semnată de Silviu Lupescu, actualul director al Editurii Polirom. (Deci, îl puteți descoperi și pe el într-o nouă ipostază). De luat de la un anticariat online, aici. Poți adăuga și  Fetișul piciorului de Vicente Munoz Puelles sau Mecanica femeilor, de Louis Calaferte – ceva mai intelectualistă. (Pe Henry Miller cred că l-ai gustat deja și, de principiu și mai ales pentru că-i iubesc frazele, refuz să-l trec exclusiv la categoria literatură erotică. În plus, dincolo de tropice și răstingniri are o carte despre Grecia, total diferită, un fel de jurnal de călătorie de tăiat respirația. Am scris câte ceva despre asta, aici.)

image_9039

Pe lista mea anul ăsta e Amo(u)r, de Maxim Crocer, despre care-am auzit numai de bine și n-am apucat să-l adaug la colecție.

 

3. Caută un loc din țară unde n-ai fost niciodată și investighează-l pe îndelete

Joacă-te cu harta și caută ceva care să nu (mai) fie Valea Prahovei.

Un loc aproape secret din țară pe care-l recomand e Hoghilag (lângă Sighișoara), primul sat în care se cultivă tuberoze în România, de prin anii ’50. E ca din basm. Am scris pe larg despre el, aici.

 

4. Vezi un film clasic de circulație rară, care-a revoluționat cinema-ul

ochi-man-with-a-movie-camera

De exemplu, Man with a Movie Camera al lui Dziga Vertov.

În 1929, Vertov își propunea să lanseze un limbaj cinematografic autentic, diferit de cel al literaturii și al teatrului. Filmul e mut și prezintă 24 de ore din viața oamenilor din trei orașe, Moscova, Odesa și Kiev. Totuși, Vertov a lăsat indicații și pentru o coloană sonoră, așa că azi îl poți asculta cu tot cu muzică, în trei variante – Alloy Orchestra, Michael Nyman și The Cinematic Orchestra. Vertov are o privire asumată,  căci are grijă să ne-arate în momente-cheie prezența camerei: suntem într-un film în film, unde ne sunt comunicate evenimente reale. Ca să vezi cele 24 de ore, Vertov a filmat de fapt timp de patru ani.

În timp ce sau după ce vezi filmul, poți să-ți imaginezi și cam cât a fost de editat.

Se spune că Godard a introdus jump cut-ul, dar filmul lui Vertov e de la un capăt la altul numai un jump-cut. –  Roger Ebert

Man with a Movie Camera, cu muzica The Cinematic Orchestra, integral, mai jos. Promit că e ultra cool

5. Fă un compliment cuiva care-ți place

Fără detalii suplimentare, ar trebui să facem un exercițiu din a le spune mai des asta oamenilor.

Am zis 5 și jumătate din principiu, ca să nu uiți să dai mereu ceva ce te-a inspirat și mai departe. 🙂

 

 

 

 

Comentarii