Evenimentul cultural al săptămânii de pe lista mea a fost Laboratorul de Teatru al regizorului Yuri Kordonsky la București – cu Cehov. 26 de actori de tânără generație au avut șansa să lucreze 7 zile unu la unu cu regizorul spectacolelor Inimă de câine, Îngropați-mă pe după plintă, Crimă și pedeapsă sau Unchiul Vanea.

Profesor la Yale School of Drama, de formație clasică, rusă, el însuși a studiat cu  Lev Dodin, Yuri Kordonsky a predat și a montat în întreaga lume. Între 1989 și 2001 a fost actor și regizor rezident al Maly Drama Theatre din Sankt Petersburg.

Yuri Kordonsky a venit la București la invitația criticului de teatru Marina Constantinescu să susțină la Teatrul Național acest workshop intensiv – sau, mai degrabă -, această întâlnire formatoare.  Și ca un preambul la Festivalul Național de Teatru 2017, și ca o abordare rară spre un drum de normalitate: a crea un context, a exersa și-n România ceea ce în afară se întâmplă în mod frecvent.

Fotografie de Adi Bulboacă

Dacă ați văzut, sau dacă nu, măcar una dintre montările lui Yuri Kordonsky din România trebuie să știți că-i genul de regizor care știe să creeze o echipă pe scenă. În sensul acela curat, și plin de energie în care nimeni nu e mai sus sau mai jos, fiecare personaj e-atât de conținut încât la un moment dat emoția acestei unități se insinuează și te face să-i capitulezi. E o lecție de teatru. Am scris câte ceva despre un astfel de moment când am fost să văd montarea lui Yuri Kordonsky  În adâncuri de la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, aici.

Dar întâlnirea cu presa dintr-o vineri dimineață mi-a așezat și mai multe.

  1. Respectul

În semicercul pe care-l formau cei 26 de actori (dintre ei, Emilian Oprea n-a putut participa), Marina Constantinesu și Yuri Kordonsky în Sala Media de la TNB unde avea loc vineri întâlnirea cu presa, în loc să-nceapă prin a vorbi despre el, Yuri Kordonsky a ales să-i mulțumească Marinei Constantinescu și să povestească, mai întâi, cum ea a stat de pază la intrare ca oamenii, jurnaliștii, prietenii care-ar fi vrut să vadă cum lucrează regizorul cu actorii să nu poată intra în sala de repetiții.

A fost alegerea lui Yuri Kordonsky să aibă această intimitate totală – să fie doar el cu ei, deși multă lume își dorea să-i vadă.

M-am numărat și eu printre cei care voiau să-i vadă, recunosc.

La fel cum zic că atunci când am întrebat prietenii din teatru și mi-au zis că nu se poate, am înțeles imediat.

N-am insistat, n-am luat-o personal.

O scriu și cu gândul la Festivalul Enescu, unde sînt de partea celalaltă, a comunicării.

Când un artist își dorește intimitate, îi respecți dorința. Și ca organizator, dar și ca public. Dacă n-ai încă acest exercițiu, iată ceva frumos de învățat: respectul pentru asta.

În timp ce Yuri Kordonsky povestea, Marinei Constantinescu i-au dat lacrimile.

 

  1. Vulnerabilitatea

Actorii sînt printre cei mai vulnearbili. E-o graniță paradoxală între felul sigur în care-ți transmit emoțiile când sînt pe scenă, și emoțiile pe care le au uneori în afara ei.  Așa că data viitoare când mergi la un spectacol care-ți place, aplaudă-i cât poți de tare. De cele mai multe ori, trec printr-un proces greu și intens de căutare a lor cu ei ca să ajungă să te emoționeze așa.

 

  1. Oamenii sînt cei care mișcă munți

Aproape toate lucrurile care se-ntâmplă bine în România sînt din inițiative private. Marina Constantinescu a povestit că i-a venit ideea de a crea acestă întâlnire formatoare după ce a urmărit și trăit cum fiul ei, care studiază pianul, se pregătea pentru master class-uri și ce dezvoltă în tine o întâlnire cu un om care are puterea să te modeleze, să-ți dea ceva din experiența sa.

Așa că, în loc să chibițezi, oprește-te și gândește-te câtă energie și luptă e în spatele realizării unor astfel de evenimente. Și recunoaște-le valoarea. Perfecțiunea e o iluzie, de fiecare dată.

  1. Încearcă să duci lucrurile mai departe

Au fost reprezenți ai presei la întâlnirea cu Yuri Kordonsky.

Un principiu de bază din psihologie zice că lucrurile capătă fix atât importanță câtă le acorzi.

Uneori, în loc să dezici să tot toci în buclă doar vorbele politicienilor, care ne alimentează aceeași frustrare, poți încerca să pui lumina mai des pe evenimentele culturale.

 

  1. Să te deschizi și să primești o întâlnire

Yuri Kordonsky a vorbit doar la final, după ce cei 26 de actori au spus, fiecare, ce-au trăit odată cu exrpeiența asta. A făcut-o cald, fără emfază. A vorbit despre a crește.

“Mă tot gândesc că ce facem și ce zicem e prea mult la timpul trecut. Mâine înseamnă mereu că o luăm de la zero – e un fapt – și unul deportivă înfricoșător și frumos. Ce putem spera prin aceste întâlniri este tocmai că acest punct zero va fi puțin mai sus, a doua zi.”

 

Dacă vrei s-asculți tot dialogul, o poți face într-un video filmat și postat de Ziarul Metropolis:

 

Data viitoare când mergi la un eveniment cultural, provoacă-te să cauți și în spatele lucrurilor. E o minunată recompensă în receptarea asta. Și poate că ajută, și din unghiul de observator, tocmai la această experiență de formare. Formarea ta interioară. 🙂

 

Comentarii