Mai e o zi până la proiecția de la Sala Palatului a filmului Bacalaureat a lui Cristian Mungiu, când românii o să-l poată vedea pentru prima dată în același timp cu publicul de la Cannes. Sieranevada lui Cristi Puiu o să vină la TIFF, la fel și Câini, a lui Bogdan Mirică. Ce ne leagă, de fapt, în aceste zile la Cannes?

***

Duminică m-am dus să-i duc un cadou de Paște unei mătuși de 87 de ani. Genul de femeie cochetă, cu siluetă și care și-a păstrat o curiozitate de suricată. Cadoul era un coș din nuiele în care se aflau o sticlă de vin, o solniță de sare din ceramică, o pricomigdală învelită în hârtie cerată alb cu albastru și trei feluri de ciocolată. Ca să ajungă să vadă ce e înăuntru, a tăiat nodul fundei albe care lega celofanul și-a început să pună unul câte unul lucrurile pe masă. Vorbea în timp ce le așeza: “Deschide tu frigiderul, sticla de vin o punem acolo, la păstrare.”; “Asta ce reprezintă?” – în timp ce răsucea solnița în aer. “Hai, cine vrea ciocolată?”. Era acolo, cu totul, absorbită de bucuria descoperirii fiecărui obiect și din când în când, fără să-și dea seama, aproape chicotea.

cannes

O priveam. Mă gândeam că e o scenă perfectă de un lungmetraj românesc, exact așa.

 

***

 

“Știi, când sunt de unul singur am impresia că-s foarte timid, sau că ezit și că pur și simplu n-am curaj. Când privesc spre cei din public, de exemplu, dacă mă uit în ochii unui spectator, sau îi privesc fața, îmi doresc să mă văd pe mine. Cred că despre asta e comunicarea. Și de asta nu mă tem. Cu cât ești mai ofensiv în ceeea ce privește adevărul, cu atât ești mai puțin atacabil. Dacă minți, dacă ascunzi ceva, oamenii chiar îți pot veni de hac. În schimb, dacă le spui adevărul, n-ai nimic de pierdut.”

E ce zice unul dintre cei mai mișto actori ai momentului, germanul Lars Eidinger, pe care l-ați văzut și-n România, în piesele lui Thomas Ostermeier. (Cu Hamlet, și, de curând, la Craiova, cu un Richard al III-lea în care e și malefic, și ironic, și fragil, se dezbracă la piele și e ca un rock star. Se-aruncă-n rol până la capăt, c-o electricitate care frige, adevărată.)  Sau l-ați văzut, poate, în filmul Everyone else (2009), al regizoarei Maren Ade (Ursul de Argint pentru regie atunci la Berlin) – care acum e în cărți sus de tot în competiția de la Cannes pentru Palme d’Or cu noul ei film, Toni Erdmann.

Lars Eidinger in Richard III

Lars Eidinger in Richard III

Lars Eidinger in Richard III

Lars Eidinger in Richard III

Interviul pe care-l dă Lars Edidinger are-n titlul sintagma “unul dintre cei mai adevărați actori din lume”.  Eidinger mai spune și că face parte din categoria care n-au încredere în ei înșiși și că majoritatea actorilor sunt așa. Că au nevoie de cineva care să-i reflecte, să le dea încrederea aia. Și că există o regulă în teatru: dacă pe scenă e un animal sau un copil, niciun actor nu mai are nicio șasă. Toată lumea se uită la ei. “De ce? Pentru că-s niște anarhiști, liberi.”

(Interviul întreg e aici, o să vă placă, citiți-l.)

 

***

Cu câteva zile înainte de proiecția Sierranevada la Cannes de pe 12 mai, Cristi Puiu zicea într-o scurtă intervenție la TVR că ce-l îngrijorează nu e transferul de citate de la literatură la replici din Seinfeld, ci faptul că ajungem să le le folosim ad literam, să ne lipim de ele și, de fapt, să “nu mai gândim cu propriul cap”.

sieranevada_1

Mimi Brănescu și Tatiana Iekel într-o secvență din Sieranevada

Bogdan Mirică, al cărui debut în lungmetrag, Câini e selecționat în Un certain regard, spunea că se bucură că filmul e la Cannes fiindcă înseamnă că n-o să moară într-un cinematograf în paragină din România.

Iar Cristian Mungiu, care a făcut Bacalaureat cu gândul la propriile dileme de părinte zice că aici nu e suficient să ai o regulă că nu se depășește pe bandă continuă, ci trebuie să construiești un “gard din beton”.

Maria Drăguș și Adrian Titieni în Bacalaureat

Maria Drăguș și Adrian Titieni în Bacalaureat

Poate că nu-s niște realități ușor de înghițit, dar, cum zicea Leonard Bernstein, arta nu poate schimba lucruri, însă îi poate transforma pe oameni – prin felul în care se comportă, votează și vorbesc.

Cred că ce are, de fapt, în comun această ediție de la Cannes cu o concentrație atât de ridicată de selecție românească (celor trei lungmetraje li se adaugă și două scurtmetraje) e invitația la adevăr.

Să ne privim în ochi mai des și să-ntrebăm: Am spus adevărul?

Premiera Cannes-București a filmului Bacalaureat de Cristian Mungiu are loc pe 19 mai, la Sala Palatului, de la ora 19.00. Găsiți bilete aici. Prețul unui bilet variază între 10 și 25 de lei.  E păcat să nu fiți în sală. 🙂

Sieranevada de Cristi Puiu și Câini de Bogdan Mirică vor fi proiectate la această ediție TIFF. În cinematografele din toată țara, vor intra din toamnă.

Comentarii