Orice-ar fi, trebuie să faci asta măcar o dată-n vară: să-ți petreci o seară ascultând poezie sub cerul liber. 

***

Am fost vineri pe acoperișul de la Magheru One la una dintre Nocturnele de poezie organizate de A.R.C.E.N.

Foto: Cristina Chicuș/A.R.C.E.N.

Și m-am îndrăgostit un pic.

Nu știu dacă mi s-a tras de la momentul când s-a lăsat liniște, liniște și se simțeau pe obraz doar vântul ușor de la etajul 7 și cuvintele din poezii. Sau de-atunci când, cu un picior cățărat pe-o șipcă din lemn, ori în timp ce-și scăpa sticla de apă pe jos – cu-n zâmbet de ștrumf – , fiecare poet a citit din propriile texte. Unul – Claudiu Komartin – visceral, apăsat. Celălalt – Radu Nițescu – are doar 25 de ani , cu o flegmatică ironie.

Poate s-a întâmplat când cineva din public a spart tăcerea. “U-uu”, a strigat după ce unul dintre poeți și-a terminat lectura, ca la un concert rock bun.

Sau pentru că luminile erau diafane și dacă te lăsai atent, aproape că percepeai fizic căldura celor 300 de oameni adunați acolo doar ca s-asculte.

Vechile întrebări s-au schimbat (“Ești bine?”, “Ce facem astăzi?”,

“Până când vei fi atât de frumoasă?”, a mai apărut o cută,

paharul e puțin câte puțin mai gol, mâna mai nesigură,

magnoliile au tăcut.

Nepăsarea calculată a dansului, gesturile pierdute,

pașii, discuțiile cu gust de lemn

dulce și parafină, zăpada

topindu-se de pe un schelet micuț în ultima zi de iarnă –

nu mai sunt,

rămâi împăciuitor, rămâi calm, nemișcat,

în fața unei ferestre sau la masa pe lângă care

părul ei îți învăluia în trecere foile –

și te trezești singur cu fantomele tale,

cu inima și istoriile ei obosite (la ultimul film văzut împreună,

ați plâns amândoi în fața imaginilor cu balenele care

se sinucideau eșuând pe un țărm)

și e un vis urât în care te sufoci

și nu poți să te miști

nivelul apei continuă să crească, dar tu zâmbești,

și linia din fața ta, pe care ți-ai promis că n-o vei trece,

e tot mai subțire

e invizibilă.

(Shadows, de Claudiu Komartin, din volumul Cobalt

 

Mă joc cu bila neagră

din cauciuc

 

Dincolo de fereastră

se întâmplă

foarte încet

iarna

 

și mă joc cu bila neagră de cauciuc

 

ce face un câine

lăsat singur în casă

 

ce face un om

lăsat singur în

mintea

lui

(Mă joc cu bila neagră, de Radu Nițescu, din volumul Dialectica urșilor

Foto: A.R.C.E.N.

Poți să mergi la una dintre Nocturnele de poezie A.R.C.E.N. și dacă ești obișnuit cu poezia, și dacă nu. Sau mai ales dacă nu. O să pleci sigur c-o carte acasă, și-o să mai afli și alte câteva repere – de pildă, Claudiu Komartin a citit și din Mircea Ivănescu, și-a vorbit și despre poeta Angela Marinescu, cea care-a inspirat mult generația poeților de-acum.

Spre deosebire de proză, versul n-are nimic de-ascuns. Și totuși, mereu face cumva și-ascunde totul, acolo, undeva, între faldurile imaginilor lui poetice.

 

***

Următoarea Nocturnă de poezie

Are loc pe 28 iulie, în grădina de la Rezidența BRD Scena9 (în str. I.L.Caragiale nr.32).

Rezervările sînt deshise de luni, 24 iulie, la ora 10.00.

Seara va fi dedicată Dinei Frînculescu și lui Adrian Diniș.

Mai multe detalii găsiți și pe site-ul A.R.C.E.N, aici

 

 

 

 

Comentarii