În goana cu care îți injectezi viața, uiți uneori să mai pătrunzi secretele Bucureștiului. Să te oprești să admiri ce are de oferit acest oraș unde urmele unei istorii amestecate sînt parcă înfipte la rever – să fie la vedere. Ca într-un ceaun în București se-amestescă noblețea, rudimentarul, talciocul, comunismul, eclectismul haotic al anilor de capitalism și, nu de puține ori, stridenta inadecvare. Ele dau savoarea și surpriza orașului, un întreg care îți spune să-l vezi așa imperfect.

Cum ar fi să privești în ochi Bucureștiul?

Să te poți plimba cu o hartă plină de povești direct în telefonul tău prin singurele locuri parte din istoria orașului încă de când s-a născut Bucureștiul?

 

Am descoperit prin iarnă, pe un vânt ascuțit – specific și el Bucureștiului de câmpie – un excelent proiect care te ia de mână și te ghidează prin mai multe colțuri centrale ale Capitalei cu valoare istorică, culturală și urbanistică. Sînt zone care păstrează un patrimoniu important și, unele dintre ele, sînt chiar parte din istoria orașului încă de la începuturile lui.

Proiectul se numește Periferii centrale ale Bucureștiului, propune două trasee și e realizat de Asociația Sinaptica (în cadrul București – Orașul in-vizibil 2016).

Aici, totul e permis: se-ncalcă granița dintre lux și sărăcie, dintre amenajare și părăsire

În urma unei documentări istorice cu accent pe evoluţiile sociale ale zonelor din oraș, traseele aduc sub reflector identități urbane uitate din București. Modificate de 50 de ani de comunism și de 25 de ani de post-revoluție, locurile au devenit un fel de insule. Mici teritorii încarnate în interiorul orașului. Aici, totul e permis: se-ncalcă granița dintre lux și sărăcie, dintre amenajare și părăsire.

Unele sunt locuri pe lângă care treci în fiecare zi, și despre care nu știi ce ascund, pe altele sigur nu le-ai văzut niciodată și ți se dezvăluie mergând.

Opulența Mitropoliei e în contrast cu casele de pe Strada 11 iunie, pe care le descrie și Caragiale – construite pe lung, ca să aibă loc cât mai mulți chiriași -, azi cu iz blând de mahala și semidecrepite.

 

Vedere din Strada 11 iunie

Cum nu aș fi zis să mergi pe trasee când am făcut-o eu, în acel final de februarie încă prea rece, acum fiindcă a venit vara și până încep plecările prin concedii de ce n-ai încerca și-o porție de turism cultural prin București?

Îmi amintesc cum am glisat ușor de pe Strada Xenofon, în trepte, pe Aleea Șuter – unul dintre cele mai înalte puncte din București – spre casele șerpuite de pe Lămâiței în pantă spre Filaret, cu acoperișuri aproape mediteraneene.

O casă înghițită de iederă avea micul felinar de la intrare aprins

Și, tot în plimbare, spre Fabrica de Chibrituri, același București a căpătat la fel de bine aerul postindustrial al unui Liverpool cu cărămizile lui roșcate. Pe tot lungul șoselei, ceva mai în spate și deloc la vedere dacă nu o iei spre dreapta, a apărut un adevărat sat cu case minione, simple și bine delimitate, aproape de cele pe care le vezi pe marginea șoselei când traversezi cu mașina printre sate. În aceste case, pe vremuri, lucrau muncitorii aduși de la sat la oraș – în București.

Casă cu felinar aprins pe Lămâiței

 

Îmi amintesc cum am glisat ușor de pe Strada Xenofon, în trepte, spre casele șerpuite de pe Lămâiței, cu acoperișuri aproape mediteraneene. Și, tot în plimbare, spre Fabrica de Chibrituri, același București a căpătat la fel de bine aerul postindustrial al unui Liverpool în care cărămizele roșcate.

Fântâna Zodiac

Traseele se numesc De la sat la oraș și Prin mahalale

Dacă accesezi site-ul Asociației Sinaptica, vei găsi adresele și povestea fiecărui obiectiv de pe traseu. Harta lor este disponibilă și pentru print, în format .pdf. Traseele sînt optimizate pentru telefonul mobil: după ce deschizi primul obiectiv (click pe ecran și se deschide linkul), ești condus din reper în reper de-a lungul traseului, cu text, imagine și un buton de Continuare traseu. Pentru asta trebuie să fi conectat la Internet pe tot parcursul plimbării. Cele două trasee sunt cuprinse între Piaţa Unirii – Bdul Regina Maria – Bdul George Coşbuc – Şoseaua Viilor – Calea Şerban Vodă – Bdul Dimitrie Cantemir şi Piaţa Unirii – Bdul Unirii – Bdul Decebal – Şoseaua Mihai Bravu – Bdul Ferdinand I.

Poate fi o plimbare despre acceptare care te ancorează în geometria afectivă a orașului, și-a ta

Povestește Adina Dragu, manager cultural, cea care a conceput cele două trasee:

“Să ne asumăm această identitate mic-burgheză a oraşului reprezintă pentru mine un mod de a iubi Bucureştiul. O iubire care se bazează pe acceptarea unei realităţi poate nu atât de măreaţă pe cât ne-am fi dorit-o pentru a ne hrăni ego-ul, dar o realitate plină de farmec şi de viaţă. ” – Adina Dragu, manager cultural

“Cunoaşterea acestei realităţi cred că ne-ar face pe noi, bucureştenii actuali, să înţelegem mai bine spiritul acestui loc şi să ne simţim mai aproape de el. Atunci când citeşti despre reţinerea bucureştenilor interbelici în a adopta modul de locuire la comun, în imobile cu mai multe apartamente, poţi să faci un declic cu situaţia de-acum, când auzi din gura multor bucureşteni dorinţe şi fantasmări legate de posesia unei “case pe pământ”. Sigur că la mijloc e şi o modă actuală în materie de locuire, dar e şi o atitudine faţă de locuire şi proprietate care merge mult în urmă, pe care comuniştii nu au reuşit să o dezrădăcineze.”

***

La capătul drumului, eu m-am gândit că Bucureștiul e ca un glob din acela de sticlă de la suveniruri: abia când îl întorci, când îl privești altfel,  începe să se vadă praful sclipind.

Plimbare bună. 🙂

 

 

Comentarii