Care sunt sursele de inspirație pentru „Malmkrog”, noul film al lui Cristi Puiu

Cel mai recent film al lui Cristi Puiu, „Malmkrog” care a fost inclus de curând în secţiunea Encounters de la Berlinală, unul dintre cele mai importante festivaluri de film internaționale, are ca punct de plecare un text care aparține gânditorului rus Vladimir Soloviov (filozof, poet, pamfletar) – se numește „Trei dialoguri/conversaţii cu privire la război, progres şi sfârşitul istoriei“ sau „Povestire despre Antihrist“  – o găsiți în românește la Editura Humanitas.

Textul lui Soloviov datează din 1899.

 

De fapt, un punct de plecare al actualului film „Malmkrog” fusese deja realizat sub forma unui experiment în primăvara anului 2011, la Toulouse, unde Cristi Puiu a fost invitat să țină un workshop cu actori francezi. Rezultatul acestui workshop, „Trei exerciţii de interpretare“, pe textul lui Vladimir Soloviov, a fost proiectat în premieră, cu sala arhiplină la întâlnirile organizate de grupul din jurul revistei Film Menu, la sala de proiecție de la UNATC, Cristi Puiu fiind invitat.

Am stat de vorbă despre legăturile dintre acest film mai vechi și „Malmkrog” cu fostul coleg Doinel Tronaru, jurnalist şi critic de film, împreună cu care am văzut atunci cele „Trei exerciţii de interpretare“ și care a scris un interesant articol de analiză.

Iată câteva dintre ceea ce ar putea fi sursele de inspirație pentru cu siguranță unul dintre cele mai așteptate filme pe ecranele românești și internaționale.

„Malmkrog” este denumirea germană a localităţii sibiene Mălâncrav

 

Ce înseamnă/de unde vine Malmkrog?

„Malmkrog” este denumirea germană a localităţii sibiene, transilvane Mălâncrav. Pe de altă parte, titlul de lucru al filmului lui Puiu a fost „La conac”. Deci… Trebuie spus că acesta este primul film „de epocă” din cariera regizorului – textul lui Soloviov, care se doreşte ecranizat tale quale, datează din 1899 –, ceea ce a necesitat un efort de producţie, logistic mai prelungit. Iniţial, filmul era programat printre „cele mai aşteptate” ale lui 2019). La un moment dat, aproape toţi regizorii autenticişti, fie ei „minimalişti” sau nu, au simţit nevoia unui astfel de excurs în trecut, adică în „belle epoque” sau interbelic: Veroiu cu „Adela”, Tatos cu „Întunecare”, Nae Caranfil cu „Restul e tăcere”, şi mulţi alţii.

 

Textul lui Soloviov  este considerat profetic, ţinând cont de tulburata istorie a secolului XX

 

 Care sunt subiectele abordate de Vladimir Soloviov și de ce textul lui e un reper?

E clară trimiterea încă din sinopsisul oficial al filmului: „Malmkrog“, cel mai recent proiect al regizorului Cristi Puiu, îl prezintă pe Nikolai, un proprietar de pământ, care îşi cheamă mai mulţi prieteni în conacul de la ţară, printre care un politician şi un general rus. Aceştia discută despre moarte şi Antihrist, progres şi moralitate. Imediat după ce am văzut atunci filmul francez al lui Puiu împreună – care mi-a plăcut atât de mult, încât până la urmă l-am pus şi în cele 30 de filme ale deceniului care tocmai s-a încheiat –, am scris un text, intitulat „Cristi Puiu faţă cu Antihristul sau Soloviov văzut prin Rohmer”,  şi din care-mi permit să citez acum, pentru că despre Soloviov nu poţi să vorbeşti în prea multe feluri diferite: Vladimir Soloviov (1853-1900) este filozoful aflat în culisele gândirii teoretice a prozatorului Dostoievski (Marina Kostalevsky, „Dostoevsky and Soloviev“, Yale University Press, 1997) şi, totodată, „părintele“ pleiadei de gânditori creştini ruşi din secolul XX (Berdiaev, S. Bulgakov, Rozanov, Fedotov, Lossky, Evdokimov etc.). Textul său final, „Trei conversaţii…“, proclamă sosirea iminentă a Antihristului şi este considerat profetic, ţinând cont de tulburata istorie a secolului XX.”

Ce poate ascunde abordarea unei astfel de tematici în cinematografie, pe lângă inegalabilul gust al lui Cristi Puiu pentru discuție (prezent și în „Sieranevada”), pentru a despica firul în patru, cum se spune?

Puiu spunea, la discuţia de după film la care am asistat împreună, că pur şi simplu, aflat în avion spre Toulouse, unde fusese invitat să facă atelierul, habar n-avea ce să le propună actorilor, îşi luase cartea lui Soloviov la el s-o citească, s-a uitat pe ea… şi astfel i-a venit ideea. Poţi să-l crezi sau să nu-l crezi, dar e interesant cum Cristi Puiu abordează acum o astfel de tematică, să-i zicem „spirituală”, el fiind reputat a nu prea le avea cu cele sfinte – cu ghilimele, bineînţeles. Aşadar, e de văzut ce a ieşit, cum s-a împăcat „minimalismul” şi conceptualismul cristipuic cu Soloviov şi cu tema Antichristului.

 

La Cristi Puiu nu ştii niciodată cât trebuie să-l iei în serios şi cât nu. Aşadar, povestea era dezvoltată, extrapolată, în spiritul liber al improvizaţiei regizorale şi actoriceşti

 

Știind și cele „Trei exerciţii de interpretare“, care crezi că va fi surpriza filmului?

Trebuie spus că „Exerciţiile…” nu-l ecranizau pe Soloviov, ci, folosind ca pretext grupul de actori care lucrează pe Soloviov, arătau – mi s-a părut mie – actualitatea textului soloviovian în secolul XXI, după cum am scris în text. Sigur, la Cristi Puiu nu ştii niciodată cât trebuie să-l iei în serios şi cât nu. Aşadar, povestea era dezvoltată, extrapolată, în spiritul liber al improvizaţiei regizorale şi actoriceşti. Pe când acum chiar este ecranizat Soloviov. Tocmai în asta constă surpriza filmului, care va fi „dezvăluită”, în sfârşit, la Berlin.

 

Doinel Tronaru activează în presa cotidiană culturală din 1995. A lucrat ani buni la „România liberă”, „Evenimentul zilei”, „Cotidianul”, „Adevărul”. A colaborat la „PRO TV Magazin”, „Cuvântul” (perioada Mircea Martin), „Ziarul de Duminică”, „ArtAct Magazin”, „Adevărul literar şi artistic”. Este doctor în Cinematografie şi Media, la UNATC „I.L. Caragiale”, cu lucrarea „Cinematograful religiilor şi religiile cinematografului”, sustinută în noiembrie 2011 şi distinsă cu calificativul summa cum laude.

 

„Singurul lucru care mă interesează e să-mi arunc în aer propriile filme„ – citește și un interviu cu Cristi Puiu, aici. 

 

Comments