Irina Greciuhina s-a născut în 1982 și este stabilită în Chișinău. A expus în 2019 în capitala Republicii Moldova, însă debutul în România s-a întâmplat în luna septembrie 2020 cu expoziţia „Woman Unchained”, curatoriată de criticul Doinel Tronaru, deschisă timp de o lună în spaţiul de expoziţii Arbor.art.room, coordonat de Victoria Nagy Vajda.
A studiat la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Chișinău, apoi a continuat cu studii de arhitectură la Universitatea Tehnică a Republicii Moldova. Din 2007, conduce un birou de arhitectură și design din Chișinău, denumit Zen Design.
Pictorița basarabeană este preocupată de „studiul arhetipurilor feminine“, de femeie ca „fenomen unic, divin şi natural în egală măsură“.
„Femeile se află în centrul compoziţiilor mele şi la conducerea lumii mele. Însă eu nu-mi doresc ca lucrările mele să fie văzute doar prin prisma feminismului, ele nu se regăsesc în anumite încadrări şi şabloane“, spune Irina.
Cea mai recentă lucrare semnată de artistă, intitulată Visul ceții
Printre lucrările pe care Irina le-a adus la Bucureşti a fost si „Unity in diversity” (2020, 300×200 cm, acrylic/canvas), lucrare de trei pe doi metri, replică postmodernă la fresca „Cina cea de taină“ a lui Leonardo da Vinci, în care Iisus şi cei 12 apostoli sunt reprezentaţi conform poziţionării din capodopera geniului renascentist, dar ca femei.
Irina este reprezentată de galerii de artă din Los Angeles (SUA), Stavanger (Norvegia) şi Moscova (Rusia), iar lucrările sale pot fi găsite în colecţii private sau ale unor corporaţii din Europa şi Asia.
Iată raspunsurile Irinei Greciuhina la Chestionarul lui Proust.
Cele trei cuvinte care mă definesc
Tenacitatea, bunul gust, creativitatea.
Principala trasatura de caracter
Modestia
Principalul meu defect
Modestia
Deviza mea
De fapt, funcția femeii este să relaționeze cu sine însăși, să se iubeasca pe sine, să se bucure de sine și să fie ea însăși. (din manifestul lui Valerie Solanas)
Cele trei cărți care mi-au influențat viața
“Învățăturile lui Don Juan“ de Carlos Castaneda , “Singurul dans existent” de Ram Dass, “Solaris” de Stanislaw Lem.
Compozitorii preferați
Johann Sebastian Bach, Giovanni Battista Pergolesi, Pete Namlook, Mikael Tariverdiev, Bill Laswell, Serghei Kuriohin.
Pictorii preferați
Tamara de Lempicka
Modelele din viața reală
Prietenii mei apropiați.
Ce apreciez cel mai mult la prieteni
Integritatea și loialitatea.
Visul meu de fericire
Realitatea de astăzi.
Ce aș vrea să fiu
Irina Greciuhina
Ce aș schimba dacă aș putea întoarce timpul
În 1969, aș fi mers la festivalul Woodstock, iar la mijlocul anilor ’70 aș fi cumpărat, de toți banii, acțiunile Apple Inc.
Cele trei filme pe care le-aș revedea oricând cu plăcere
«Oglinda» și «Solaris», regizor Andrei Tarkovski, «8 1/2» regizor Federico Fellini
Ce aș schimba la România, dacă aș putea
Granițele de stat.
Care este cel mai mare vis al meu, înca neîmplinit
Visez sa realizez un proiect arhitectonic, deocamdata este doar o schiță, dar are deja o denumire: «Nai în Piața Fânului». Este o lucrare de concurs pentru editura DAS (Moldova) – concepția unui centru de artă contemporană la Chișinău. În proiect se contopesc trecutul și prezentul, speranța că și Chișinăul va avea un spațiu modern și luminos pentru tinerii creatori. Realizarea proiectului ar putea deveni o breșă uriașă pentru dezvoltarea turismului în
Moldova, cu susținerea imaginii țării și a oamenilor de artă. Cum s-a întâmplat, de exemplu, cu micul orășel Bilbao din Spania, unde investitiile în muzeul Guggenheim s-au amortizat în doar câțiva ani. Acum acesta este un exemplu de investiții avantajoase ale capitalului în infrastructura turistică și arta contemporană.
Persoanele și lucrurile care mă fac să zâmbesc
Gândurile și ideile neobișnuite ale oamenilor
Ce și cine mă inspiră zi de zi
Ador nevroza – este atât de creativă.
Dacă aș avea o superputere, aceasta ar fi…
Țara toltecilor (oamenii cunoașterii, eroii cărților lui Carlos Castaneda), unde guvernează înțelepciunea și preoții brahmani altruiști. Nu există motive pentru care societatea, compusă din ființe integre, raționale, capabile să îi compătimească pe ceilalți, fără motive reale de concurență, ar fi avut nevoie de guvern, legi, lideri.
Seria de interviuri neconvenționale Chestionarul lui Proust lansează o provocare pentru intervievat – să (re)pătrundă în interiorul său pentru câteva minute. Iar pentru public, răspunsurile să rămână online, așa, ca niște mici bijuterii dintr-o bibliotecă a sufletelor, care dezvăluie câte ceva din personalitatea poate mai puțin văzută a fiecăruia.
No Comments