Grădiniță online, remote și burnout-ul sunt provocările mileniului prin care cu siguranță multe persoane au fost nevoite să treacă în această perioadă.
Text de Cristina Eksioglu
Atunci când suntem în vârtejul creat din neant, este extrem de greu să ne detașăm și să înțelegem exact ce se petrece cu noi. Din acest motiv, prin prezentele rânduri, voi enunța bazându-mă pe experiențele acumulate, cum a afectat apariția coronavirusului și toate deciziile luate la nivel global, perspectiva unui adult asupra locului de muncă, vieții de familiei, precum și a investițiilor profesionale și materiale.
După aproape zece luni intense, pot spune că am reușit să îmbin toate ideile mai sus amintite – grădiniță online, remote și burnout – fix în ordinea enunțată, fără a înțelege exact cum s-a întâmplat. Singurul lucru pe care îl știu cu siguranță, este faptul că adaptarea este singura șansă de reușită.
Mijlocul lunii februarie a venit cu vești îngrijorătoare dinspre Est. De la simple zvonuri, s-a ajuns la „furtuni virusate”. Dintr-odată ne-am trezit închiși în case pentru a ne proteja de un inamic invizibil. La început se spera pentru o perioadă scurtă de timp, însă ne aflăm într-o continuă stare de alertă. Chiar dacă știam sau nu, de la mic la mare, am învățat să ne spălăm pe mâini, să ne dezinfectă, să gătim, să lucrăm și să învățăm la comun. Toate acestea au fost posibile în zonele și familiile care aveau măcar posibilități medii. Cei săraci sau neajutorați, au rămas în aceeași situație, urmând să devină și lipsiți de orice speranță.
Grădiniță online și navigare după job-uri remote
Revenind la experiențe, m-am trezit în casă, cu un copil de 4 ani, care trebuia să intre online zi de zi, pentru a fi prezent la grădiniță. Chiar dacă suna ciudat, am încercat să facem grădiniță online, timp de minim 15 minute zilnic. Ba mai mult, am experimentat și balet online. Visul baletului online a durat doar o zi. Este extrem de dificil ca un copil atât de mic să stea concentrat și să urmărească mișcările profesoarei de balet, chiar și pentru 10 minute. Deoarece imediat după adoptarea stării de urgență am intrat în șomaj tehnic, eu și fiica mea am devenit colege de laptop. Când ea nu avea „școală” sau voia desene, încercam să citesc pentru teza de doctorat, dar și să aplic la diferite job-uri remote. A fost ciudat ca după 7 ani de loc de muncă sigur, să ajung să îmi refac CV-ul în română și în engleză, să îmi fac diferite conturi pe site-uri precum ejobs sau linkedin. Nesiguranța găsirii rapide a unui loc de muncă, devine și mai apăsătoare când știi că vrei decât job online. Nu știi dacă viața se va relua cu tot cu grădiniță.
Grădiniță online, remote și burnout-ul sunt provocările anului 2020
Agitația și nesiguranța mi-au afectat relația cu fiica
Cu siguranță starea de agitație, de nesiguranță, șomajul tehnic, precum și mulți alți factori apăruți în decursul a câtorva ore, au afectat o mulțime de oameni, indiferent de țara sau zona în car se aflau. Acest vânt deșertic și virusat apărut dinspre China a reușit să usuce aproape întreaga lume. Dacă nu a uscat-o, a adus-o în pragul deșertificării, din mai multe puncte de vedere și pe mai multe planuri. Planul economic și social au fost profund lovite, urmând să aibă răni adânci, ce vor putea fi parțial acoperite în ani, cu sacrificii majore. Chiar putem spune că anul Șobolanului de Metal a fost anul noilor începuturi. Din nefericire, putem să îi contrazicem vehement pe specialiștii în zodiacul chinezesc, deoarece acesta nu a fost un an marcat de succes sau prosperitate.
Amintind de noi începuturi…
Aceleași stări de nesiguranță le-am experimentat la o lună după lungi și asidue căutări a unui loc de muncă. Am reușit ca la începutul verii, după 3 interviuri susținute cu manageri români, sârbi și chinezi, să obțin job-ul mult dorit – la acea perioadă. Reușita obținerii unui loc de muncă în timpul pandemiei și al stării de urgență, este o adevărată bucurie. Ba mai mult, reușeam să lucrez de acasă, având un salariu bun și o titulatură foarte pompoasă și arogantă: editorialist.
Entuziasmul și bucuria că am reușit ceea ce nimeni nu credea, m-au împins să fiu „the super-mum”. Reușeam să mă bucur de job, de statul acasă cu copilul și de întreținerea casei, fără a simți oboseală sau frustrare. Reușeam să lucrez chiar și 10-11 ore pe zi. După 8 ore de lucru continuu, doar cu mici pauze de 10, 15 minute, începeam munca prin casă, urmând ca seara să mai lucrez pentru alte câteva ore. În afară de acest program, rar reușeam să ies după-masa cu copilul afară. Chiar și timpul liber din week-end îl alocam ori treburilor casnice, ori studiului pentru a fi din ce în ce mai bună la locul de muncă. Să lucrezi de plăcere și cu plăcere este foarte important. Dar atunci când intervin frustrările, totul se transformă în calvar. Cam așa s-a transformat totul după o lună și jumătate la noul job.
Remote înseamnă mediu de lucru intercultural
Marea majoritate a locurilor de muncă actuale – cel puțin din marile orașe – presupune munca cu echipe formate din diferite culturi, medii, influențe. Așa s-a întâmplat și în cazul de față. Managementul era un mélange (amestec) româno-sârbo-chinez. Contactul direct și continuu fiind cu tutoarea din China. Chiar dacă job-ul în sine era extrem de plăcut și provocator, precum și sesiunile de formare alături de colegii din România, experiența cu formatoarea continuă să-mi provoace traume. Nu intru în discuții culturale – care clar influențează – dar felul ei de a interacționa, m-a făcut să devin extrem de agitată, irascibilă, și ceea ce a fost și mai rău, începusem să-mi pierd încrederea și stima de sine.
Fiind perioada verii, am acceptat provocarea de a îmbina utilul cu plăcutul. Da, job-ul îmi plăcea în esență, iar banii pe care-i câștigam erau suficienți cât să-mi acopăr unele plăceri. Astfel, am reușit sp merg în vacanță alături de ai mei. Pentru că aveam cât de cât opțiunea de a-mi face programul de lucru, alegeam să muncesc de la ora 5 dimineața până la 13:00, pentru a avea restul zilei liber. Acesta era planul cu care plecasem de acasă. Dar cum pe drum totul se schimbă, în pofida faptului că începeam munca dis-de-dimineață, nu însemna neapărat că reușeam să termin la timp. Acest lucru nu se datora faptului că nu-mi dădeam interesul, ci pentru că eram continuu presată de cerințe și timp de predare. Atitudinea disprețuitoare și înjositoare cu care am fost tratată de către cea care trebuia să mă formeze, a fost devastatoare.
Grădiniță online, remote și burnout-ul sunt provocările anului 2020
Dorința de a accesa un credit pentru prima casă m-a făcut să încerc să găsesc soluții, să spun că poate înțeleg eu greșit, sau așa cum mi-a sugerat cineva cu care am discutat despre cele întâmplate, poate eram eu prea sensibilă. Dat fiind faptul că trăiesc cu o persoană din altă cultură și tradiție, consider că nu mă grăbesc în a pune etichete culturale și mai ales tradiționale. Cu toate acestea, după 4 luni, am ajuns să resimt epuizarea profesională -burnout. Aproape în fiecare duminică seară începeam să plâng și să tremur, știind că urmează ziua de luni. Lunea dimineața, nu prea mai reușeam să adorm de pe la ora 3:00. Cu toate acestea, mă forțam să țin ochii închiși, încercând să uit că trebuie să mă trezesc și să văd timp de cel puțin 4-5 ore ”Why?” (De ce?) sau „I think that you dont understand” (Cred că nu înțelegi). Este frustrant și periculos ca după ani de studiu și experiență în diferite locui de muncă, să ajungi să îți lipsească stima de tine. Mai mult, toată frustrarea se răsfrângea asupra relației cu cei din jur, mai ales asupra relației cu copilul.
Burnout-ul a fost observat pentru prima dată în domeniile asistenței medicale, unde medicii și persoanele care lucrează în spitale resimt burnout-ul din cauza suprasolicitării și a stresului. Astăzi, sindromul este extrem de răspândit, afectând oamenii care lucrează in industria IT și în domeniul serviciilor. O săptămâna aglomerata, cu puțin timp pentru a fi productiv si a te simți revigorat, este un lucru. Dar când acest ritm începe sa fie prezent aproape in fiecare săptămâna, riscul de burnout creste.
Ajungând fix în acest stadiu, precum și apariția unor probleme de sănătate neașteptate – vertij, dureri cervicale – au fost cele care m-au făcut să depun pentru prima oară demisia. După o discuție cu PR-ul companiei, ce a durat undeva la o oră, poate și mai bine, în care am plâns cu sughițuri, am decis să mai acord o șansă, dat fiind faptul că la nivelul managementului din România nu părea să am aceeași imagine precum cea pe care formatoarea mea mi-o trasase.
Cu toții ajungem să punem în balanță ceea ce avem și ceea ce vrem. Fiind în ultimul an la doctorat, dorindu-mi să scriu o lucrare de calitate și văzând că în afară de o sumă de bani relativ bună – dar nu în concordanță cu munca depusă și stresul îndurat – job-ul nu-mi aducea alte beneficii, ba din contră, am ales să demisionez. Nici decizia de a începe un job remote, precum și nici cea de a demisiona „când toți își pierd locurile de muncă, iar eu vreau cai verzi pe pereți”, nu mi-au fost împărtășite de cei apropiați.
Decizii și riscuri trebuie să ne asumăm constant; astăzi poate mai mult ca oricând.
Însă, din cele analizate și experimentate, sănătatea fizică și mai ales cea psihică sunt mult mai importante. Așa cum spune Jack Ma – ironia situației face ca el să fie antreprenor chinez în domeniul tehnologiei și internetului – cunoscut drept fondatorul și directorul platformei „Alibaba Group” :
„Trebuie să învățăm ceva unic, astfel încât o mașinărie să nu ne poată înlocui. Valorile, credința, gândirea independentă, lucrul în echipă, sunt lucrurile ce diferențiază oamenii de roboți. Tot ce învățăm trebuie să fie diferit de ce pot face mașinăriile. Dacă mașina poate face ceva mai bine, trebuie să-ți dea de gândit.”
Din acest motiv, într-o perioadă atât de provocatoare sunt multiple și vin în valuri, sănătatea psihică și relațiile cu ceilalți trebuie menținute. Chiar dacă nu mai există aceeași interacțiune umană, iar suspiciunile legate de față de cel din fața noastră sunt mult mai mari acum din cauza virusului, panica nu trebuie să ne conducă.
Adaptarea din mers
Schimbarea și adaptarea la tot ce înseamnă tehnologie, online, marketing online, business online și multe astfel de aspecte, trebuie să primeze. Crearea de site-uri, editarea sau traducerea textelor, promovarea produselor, crearea și menținerea canalelor de social-media sunt alegerile în care trebuie să investim timp pentru auto-educare.
Drept idei de încheiere despre grădinița online, remote și burnout-ul, care sunt provocările anului 2020, aș spune că relecția asupra punctelor noastre forte, este extrem de importantă. Numai așa ne vom putea adapta la noua eră a tehnologiei și a online-ului.
Grădiniță online, remote și burnout-ul sunt provocările mileniului
Despre Cristina Eksioglu
Eu sunt Cristina, o tipă care la vârsta de 31 de ani s-a trezit că trebuie să se redefinească și reinventeze. Sunt ferm convinsă că multe persoane s-au trezit într-o situație similară, însă pentru mine faptul în sine a reprezentat un șoc. În ciuda ideii pe care o aveam până atunci despre mine – că sunt o persoană deschisă la nou și la provocări – m-am trezit blocată în propriile preconcepții.
După ani de studiu intens – facultate, masterat și acum doctorat -, credeamă că facultatea fiicei și pensia vor singurele schimbări ce-mi vor marca viața. Dar cum socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea din târg, am coborât brusc, chiar aruncată pot spune, din caruselul siguranței. În perioada în care învățam zilnic despre Activ și Pasiv, balanță, contracte și alte nebunii legate de economie, în interiorul meu începea să apară iubirea pentru cuvinte și povești. Timiditatea și neîncrederea m-au ținut ani buni departe de povești și povestit. Dar știți cum e, când ceva te arde pe interior, începe să-și facă loc în viața ta. Astfel, în paralel cu descoperirea organizării cifrelor, îmi satisfăceam plăcerea îmbinării cuvintelor, în cadrul centrului de jurnalism din cadrul Palatului Copiilor. Atunci m-am îndrăgostit iremediabil de franceză. Atât de tare m-a prins, încât un an întreg m-a frământat gândul cum să împrietenesc economia cu franceza. Asta am aflat atunci când într-o noapte de vară, înainte de clasa a XII-a, am găsit „FABIZ Franceză”. Trei ani de economie în limba franceză mi-au dat încrederea de care aveam nevoie Cum viața-i o întreagă surpriză, între timp mi-a revenit fascinația pentru lumea orientală. Nu știu dacă iubirea interioară pentru lumea orientală l-a adus în viața mea pe turc, sau turcul a reaprins flacăra orientală; știu doar că au urmat doi ani de masterat în lumea asta. Acum, după ani de perindat între iubiri vechi și noi, între diferite experiențe personale și profesionale, mi-am dat seama că profesia de freelancer îmi va satisface nevoia de povești în limbi străine (engleză, franceză sau turcă) și de comunicare cu oameni, pentru oameni.)
No Comments