Mi s-a întâmplat la începutul săptămânii să merg la cea mai frumoasă lansare de carte la care-am fost vreodată. O treabă simplă, umană și de aceea, puternică. Între vrajba de după alegeri, într-un București de aproape minus cinci grade, în Sala Cinema a Cercului Militar un poet dintr-un capăt de țară, care altfel ar fi rămas nedescoperit, a fost publicat. La 70 de ani.
***
Există o față nevăzută a MApNn-ului. Pentru că pur și simplu, între anchete și alte subiecte, legitime, n-apucăm s-o vedem expusă public prea des.
E despre oameni și despre emoțiile lor. E despre viață.
Aveam s-o aflu în urmă cu șase ani, când mi-am dorit să fac un reportaj pentru Adevărul dintr-un unghi diferit, după ce citisem un text premiat internațional de mai bine de 40.000 de semne din Esquire SUA despre ritualul de înmormântare al unui soldat american. M-am dus la departementul de relații publice al Forțelor Terestre Române spunând că vreau s-arăt dintr-un alt unghi decât cel geopolitic sau al banilor lupta soldaților români în Afganistan. Dintr-o perspectivă umană. Mi-au pus la dispoziție toate informațiile pe care le ceream – și cerusem multe -, și oamenii care să-mi povestească – în total, am stat de vorbă cu vreo zece militari, la București și la Brașov, la Batalionul 21 Vânători de Munte. Am plâns atunci în timp ce-am scris la reportaj, am plâns apoi, împreună cu alți 50 de militari, într-o sală de conferințe de la Alba Iulia, unde m-au invitat să povestim despre lucrul la reportaj. Materialul scris pentru Adevărul despre cum e să pleci înapoi la război după ce ți-ai pierdut fratele ucis de o bombă artizanală îl puteți citi aici.
Atunci l-am cunoscut și pe maiorul Dan Constantin Mireanu, redactor la Observatorul militar și unul dintre cei care au făcut filmări în teatrele de operații pentru trustul de presă al MApN. Zilele trecute, când Dan mi-a scris că a descoperit un poet undeva într-un colț de țară, că a făcut un film despre el și vrea să-i lanseze cartea la București și-ar vrea să vin să-l văd, am răspuns fără să mă gândesc de două ori: “Da”.
***
Aurel Ivan își scrie poeziile cu tuș, pe caiete dictando, într-o cameră încălzită cu lemne dintr-o casă de țară din satul Țifești, județul Vrancea. A făcut ceva studii de liceu și-o postliceală pe agronomie. Trăiește din pământ, din ce produce.
Are 70 de ani și, până să-l cunoască pe Dan Constantin Mireanu, nu-și mai citise poeziile decât în sat, pe la oamenii lui.
Glumește:
„Lumea zice: <Lasă-l, domnule, că el e poet>.”
Se mișcă printre șirurile de viță de vie. Când vorbește, îi vezi dinții mâncați de tutun.
„Aș vrea să fiu împărat. Să am o împărăție, să domin tot ce-i pe pământ, până și reptilele.”
E doar o secveță din filmul pe care Dan Constantin Mireanu l-a făcut despre povestea lui Aurel Ivan. E ceva ce-ai putea trece oricând cu vederea, căci n-ai știi, așa că te oprești și asculți.
Despre Aurel Ivan criticii spun că-i un talent fabulos cu atât mai mult cu cât e nativ. N-a umblat niciodată prin cercuri literare, ca poeții consacrați, n-a avut parte de vreun schimb care să-i încurajeze scriitura. Stă acolo în văgăuna lui și-și soarbe melancolia într-o poezie care coboară în natură și-apoi zboară în suprarealism. A iubit o femeie care l-a părăsit și de-atunci nu s-a recăsătorit.
“Păi, cine-ar putea să zică, de pildă, că într-un vers ca ăsta: <Pescarii trag năvodul din pleoapa unui vis> se simte vreo bătrânețe sau vreo tinerețe, vreo viață sau vreo moarte, ci toate laolaltă. Aurel Ivan e binevenit.”, spune Daniela Zeca-Buzura.
Uneori, de prin pământ, Aurel Ivan mai culege și bucăți uscate de lemn răsucit de la vie, le rașchetează cu un cuțit, le lăcuiește și le pune nume. Vede în ele exprimarea unor stări. Sau personaje din mitologie. Despre una culeasă recent spune că seamănă cu Medusa, creatura al cărei păr a fost transformat în șerpi.
***
În Sala Cinema, îl vedem pe Aurel Ivan în ultimele cadre din film cum intră pe poarta de la Cercul Militar.
Momentul de încheiere al filmului se suprapune cu realitatea.
Poetul poartă un costum gri, deschide pe bune ușa Sălii Cinema și nu știe nimic. Cei treizeci de oameni din sală – printre ei și operatorul și directorul de imagine Vivi Drăgan Vasile – se ridică și-ncep să-l aplaude.
De vreo trei ani, Dan Constantin Mireanu tot lucrează la filmul despre Aurel Ivan. E filmat cu o cameră de la aparatul foto și montajul l-a făcut singur, bucată cu bucată. Și-acum, i-a pus împreună pe toți cunoscuții să-i facă surpriza: să-l vadă publicat. Au tehnoredactat, au vorbit cu un grafician și au tipărit prima carte de poezii. Se cheamă “Arlechin din iarbă”, are margini de copertă neagră și e apărută la Editura Societatea Scriitorilor Militari, în decembrie 2016. Grafica e semnată de Alex Ivanov, printre ultimii ilustratori în stil clasic din România, a lucrat şi la Nichita Stănescu şi Marin Preda.
Dan Constantin Mireanu a vorbit și c-un actor să facă o lectură publică, iar sora lui, care cântă, i-a pus versurile pe melodii.
Poetul Aurel Ivan își citește poeziile în fața publicului Foto: Marius Lupu
Aurel Ivan se așează jos în primul rând al Sălii Cinema, chiar lângă micul pupitru cu microfon și privește. De vorbit, încă nu prea îi vine.
Când își face curaj, se-apropie de pupitru. Ia cartea: „Pot să vă citesc?”
Cu voce discretă, un pic spartă:
“Cad păsări, orologii planetare
Fără catarg spre orizont se-ntind
Zeii-n fiorduri aburind lichid
Vechi catedrale-n ponturi să se piardă.
Se lasă noaptea lin peste cetăți
Fecioare blonde, adieri polare
Între palate reci mă înconjoară
Tăcerile cu ochi de flamingo.
Tristețe cu miros de hering
Din cerul nopții cotropit de stele
Când Ursa Mare trage la potou
Iubirea mea pierdută printre ele. “
Urmează să semneze autografe.
Aurel Ivan la autografe
Maiorul Dan Constantin Mireanu Credit foto: Marius Lupu
Îl privește pe Dan Constantin Mireanu, în timp ce se trag ultimele secvențe care vor rotunji filmul cu momentul lansării și strecoară c-o doză de autoironie:
“N-am mai dat în viața mea autografe. Îți poți închipui în ce situație m-ai pus”.
***
Debutul literar al lui Aurel Ivan, cartea “Arlechin de iarbă” se găsește la Biblioteca Națională.
Cartea poate fi comandată și prin SMS, trebuie doar să urmați pașii de aici.
Un fragment din filmul lui Dan Constantin Mireanu, mai jos:
