Sunt tare onorată să mă alătur seriei de moderatori ai întâlnirilor Cercul, la invitația Cărturești.
Am inceput pe 18 noiembrie, live, cu un dialog special. Invitată a fost Ioana Nicolaie, una dintre cele mai de succes autoare contemporane din România, dar și un om foarte special și un profesionist care se implică, adesea, în nevoile cetății.
Am povestit despre literatură, despre feminin în literatură și rolul emoțiilor, dar și despre actualitate și speranță în aceste vremuri. Și ne-am întoars puțin și în timp, pentru detalii cu savoare și poate mai puțin cunoscute despre viața scriitorilor, despre universul Ioanei Nicolaie și despre întâmplări dinainte și de după comunism.
Este un dialog pe care eu una mi l-am dorit de foarte mult timp, și despre care cred că vă va aduce multe lucruri cu sens și bucurii.
Iată câteva fragmente din interviu care mi-au plăcut tare mult. Găsiți interviul complet la finalul articolului.
- Dincolo de tot ce se petrece astăzi în lume, esențial este că traversăm o pandemie care ne strivește. Oricum am luat-o. Ne-a schimbat toate obiceiurile de viață. A trebuie să ne adaptăm, sărind cu parașuta, unei lumi pe care nici n-o bănuiam.
- De ce este importantă literatura? Noi suntem ființe ale imaginarului, trăim acolo. Cum să lăsăm tot timpul să ne producă alții, cineaștii, imaginile pe care le noi facem în cap de 1000 de ori mai bine? Literatura e esențială, e coloana vertebrală a umanității. Scrisul a însemnat enorm pentru umanitate pentru că tot ceea ce suntem acum, datorăm acestui scris.
- Mă miră extraordinar de tare că există oameni care nu au biblioteci în casă. Nu înțeleg asta. Pentru că familiile au și copii. Măcar copilului trebuie să-i faci un colțisor în care să-i pui niște cărți.
- La ce nu fac eu rabat… Ce mă interesează cel mai mult când scriu este stilul. Sunt extraordinar de atentă la asta și asta caut și în cărțile pe care le iubesc. Dacă o carte nu îmi oferă asta, mie nu îmi spune mare lucru. Stilul este esențial.
- Eu, spre deosebire de mulți alți scriitori, respect deciziile juriilor.
- În literatura pentru copii, personajele pot să apară singure, te miri de unde, intră sub reflector, iar uneori ocupă chiar coperta.
- Am știut întotdeauna că vreau să scriu. Am fost norocoasă. Nu a trebuit să îmi descopăr drumul. Totul a fost să rămân pe drum. Aici a fost greul cel mare. Mereu spun că dacă nu ar fi fost 1989, cu răsturnarea de lume de atunci, dacă noi am trăi astăzi într-o distopie, în care comunismul ar continua și în care am avea totul în regim totalitar, eu, probabil, aș fi fost o croitoreasă, pentru că îmi plăcea foarte mult să fac haine, într-un orășel cu 10.000 de oameni. Aproape sigur. Cei din jurul meu ar fi fost muncitori în mină.
- Contează foarte mult că am fost mereu beneficiara celui mai bun cititor ever, care este soțul meu, Mircea Cărtărescu, de care mi-e foarte frică. Ii arăt cartea doar când o termin, niciodată nu discutăm despre ceea ce facem, fiecare e în biroul lui. Nu mi-aș permite niciodată să îi arăt cuiva o povestire care nu e terminată.
Pentru că n-am mai avut timp să punem întrebarea live, am rugat-o pe Ioana Nicolaie să ne spună la final care ar fi cele 5 cărți pentru copii pe care le recomandă acum. Lista, care nu este într-o ordine anume, și include doar autori români, sună așa:
- Adina Popescu, O istorie secretă a Țării Vampirilor
- Ana Alfianu, Val și Cetatea Sufletelor
- Florin Bican, Tropice tâmpe și mai ales pentru părinți: Cartea alba cu Apolodor sau Apolododecameronul
- Horia Corcheș, Istoria lui Răzvan
- Robert Ersten, Cum am supraviețuit clasei a VIII-a.
No Comments