Victor Brauner (1903-1966) a fost una dintre cele mai proeminente figuri ale mișcării suprarealiste. Cu o tehnică unică de folosire a culorilor și explorarea constantă a religiei, folclorului și viselor, Brauner și-a depășit constant granițele artistice, combinând în operele sale literatura, filozofia, antropologia, metafizica și spritualitatea.
Acum, Muzeul de Artă Modernă din Paris îi dedică o monografie importantă, aducând în fața publicului peste 100 de opere, picturi și desene, multe dintre ele expuse pentru prima oară de la ultima retrospectivă care a avut loc în Paris, la Muzeul Național de Artă Modernă, în 1972. Le puteți vedea din 18 septembrie 2020 până pe 10 ianuarie 2021.
Expoziția „Je suis le rêve. Je suis l’inspiration” le permite vizitatorilor să redescopere universul braunian, complex și bogat în surse care își au originea în biografia sa, într-o ordine coronologica: tinerețea în România (1920-1925), Paris-întâlnirea cu universul suprarealist (1925-1932), aventura suprarealistă (1933-1939), „Frontierele negre” ale războiului (1939-1945), în jurul conglomeratului (1941-1945), după război (1946- 1948), dincolo de suprarealism (1949-1966).
Curatorul expoziției este Sophie Krebs.
Născut în România, Victor Brauner și-a exersat efervescența artistica la București în anii ’20. La începutul anilor ’30, Brauner s-a stabilit la Paris, unde a locuit în aceeași clădire cu Yves Tanguy și Alberto Giacometti. În 1935 s-a întors în România pentru mai multe expoziții, însă după doar trei ani, a revenit în Franța. Pe 28 august și-a pierdut ochiul stâng într-o bătaie, după ce pictase, premonitoriu, câțiva ani mai devreme „Autoportret fără un ochi”.
După câteva expoziții mari, în 1966 – anul morții sale – este ales să reprezinte Franța la Bienala de la Veneția.
Citește și:
Tablouri tulburătoare ale pictorului suprarealist român Victor Brauner
No Comments