Muzeul și Biblioteca Morgan încă dețin o bucată din schița originală a sonetului pentru pian Hammerklavier al lui Beethoven. Pe margine, publicistul Vincent Novello a notat că documentul i-a fost dăruit de Doamna Streicher, „una dintre cele mai vechi și sincere prietene ale lui Beethoven”.
Locul lui Nannette Streicher în istorie stă scris tocmai în aceste rânduri. Pe lângă faptul că a fost una dintre cele mai apropiate prietene ale compozitorului, a fost și una dintre cele mai talentate producătoare de piane din lume. A avut propria ei companie, la care l-a angajat pe soțul său, Andreas Streicher, pianist și profesor, pentru a se ocupa de vânzări, contabilitate și corespondența de afaceri. Însă mulți dintre elevii lui Beethoven, găsind nepotrivit faptul că o femeie poate construi un pian, i-au atribuit lui Andreas această onoare, scrie NYTimes, într-o fabuloasă poveste demnă de a rămâne în istorie.
Născută în Augsburg, Germania, în 1769, Nannette a fost al șaselea copil al lui Johann Andreas Stein, un manufacturier care a creat un pian inovator, îmbunătățindu-i mecanismul de funcționare. La doar 8 ani, Nannette a cântat în fața lui Mozart, care a criticat-o pentru postură și grimase, dar care a recunoscut că este un geniu. Doi ani mai târziu, a reușit să-și însușească toate cunoștințele tatălui său și a început să construiască piane. La 23 de ani s-a căsătorit și a început să lucreze cu fratele său de 16 ani, Matthaus, schimbând numele companiei din J.A. Stein în Geschwister Stein (frații Stein).
Beethoven, care o cunoscuse pe Nannette în Augsburg câțiva ani mai devreme, a rugat-o să-i împrumute un pian pentru concertul din Pressburg (acum, Bratistlava). Într-o scrisoare adresată lui Andreas, Beethonven glumea, spunând că pianul este prea bun pentru el, dorindu-și „liberatea de a-și concepe propriul ton”. În următoarea scrisoare, nota că pianul era cel mai puțin dezvoltat dintre instrumente și că suna prea mult ca o harpă.
Elegantul pian Stein nu era potrivit pentru spectacolele puternice ale lui Beethoven.
În aceeași perioadă compozitorul începuse să-și piardă auzul și să aibă probleme în a-și găsi un instrument care să sune atât de tare, încât să-i compenseze lipsa auzului.
Nannette își mărise deja claviatura de la cinci octave la șase și jumătate, însă nu îndrăznea să facă modificări majore în designul inițial al tatălui său.
În 1802, mamă a doi copii mici și cu un băiat de 6 ani care tocmai murise, a fost implicată într-un scandal cu fratele său. Cei doi au decis să se despartă, iar Matthaus a anunțat într-un ziar local că deține dreptul asupra numelui Stein.
Nenette a pus bazele atunci brandului Streicher. Până în 1809, refăcuse deja design-ul tatălui său, transformându-l într-unul dintre cele mai mari și zgomotoase piane din Viena. Cu un depozit care producea între 50 și 65 de piane mari pe an, Streicher era una dintre cele mai bune companii din oraș.
În 1812, familia a construit o sală de concerte de 300 de locuri, lângă showroom-ul pe care îl dețineau, care s-a transformat apoi într-un adevărat hub pentru viața muzicală din Viena.
În 1817, Nanette a acceptat să aibă grijă de locuința lui Beethoven, care traversa una dintre crizele vieții sale. Auzul începea să-i fie din ce în ce mai slab și nu se mai simțea creativ. În următoarele 18 luni, i-a scris lui Nannette peste 60 de scrisori în care îi cerea să aibă grijă de lenjeria lui, să îi împăturească șosetele, să-i cumpere mâncare și să-i lustruiască pantofii. Credea că servitorii săi încearcă să-l jefuiască și să-l otrăvească.
Fără să știe, Nannette l-a ajutat pe Beethoven să scrie una dintre cele mai ambițioase sonate pentru pian, Hammerklavier.
Nannette a trăit încă cinci ani după moartea lui Beethoven, plecând în 1833, la 64 de ani. Compania Streicher a continuat să prospere sub conducerea fiului său, Johann Baptiste, și a nepotului Emil, care a construit piane pentru Brahms. Când Emil s-a retras, în 1896, compania s-a închis.
Chiar dacă acesta pare finalul moștenirii lui Nannette, instrumentele create de ea încă trăiesc în muzeele din întreaga lume.
Sursa: NYTimes
No Comments