Aştepta autobuzul. Trecuseră cinsprezece minute de cînd ajunsese în staţie şi alte douăzeci de cînd senzaţia de greaţă din stomac i se întinsese ca o pată pînă în cerul gurii. Afară aerul era cald, iar ea stătea cu ochii pe ceasul telefonului din mînă stîngă. Cu dreapta îşi netezea bretonul roşcat. Ar fi vrut să se ascundă. La şi 30 s-a hotărît să ia un taxi. A traversat bulevardul pînă…
„Artista din mine e cea care vrăjeşte.” Ăsta era răspunsul: direct şi nonşalant. Dacă nu ar fi existat soţul tău, nu ai fi putut iubi toţi bărbaţii pe care i-ai iubit. Cuvintele mi-au scăpat, aşa că nu mai aveam ce face. Acum taci Ano, nu-ţi muşca buzele şi aşteptă-i reacţia! A înghiţit, a strîmbat din nas şi a ridicat sprîncenele într-o mişcare interogativă, cu aerul că n-ar fi trebuit să cer confirmarea asta. Şi am stat aşa preţ de cîteva secunde,…
Ia o forfecuţă. O aşază pe nicovală şi îi aplică peste lamele depărtate lovituri de ciocan. Bocăniturile răpăie pînă ce metalul se lasă subţiat. Îşi şterge fruntea bombată, aproape feminină şi apoi trage de tricoul gri ca să-l scoată din nişte bermude roz cu kaki. Are 42 de ani. Ascute forfecuţe, cuţite şi maşini de tocat la lumina unei lămpi fără abajur, într-o încăpere de un metru pe doi dintr-un gang, o fostă ieşire…
Plouă. * E întuneric, iar aburii se joacă deasupra satului. Stau în faţa cabinei telefonice, şovăind. *** Nu ştiu dacă e muzica ploii care se aude, ori dacă dinspre vreuna dintre ferestrele aproape portocalii a început să „pîlpîie” un şlagăr, la gramofon. Ar fi imposibil, fiindcă n-ar avea cine să miroasă hîrtia veche, să şteargă discul de praf cu dosul palmei, să potrivească acul pe adîncitura potrivită, să-şimîngîie, satisfăcut, mustaţa. Cînd te…