Ia o forfecuţă. O aşază pe nicovală şi îi aplică peste lamele depărtate lovituri de ciocan. Bocăniturile răpăie pînă ce metalul se lasă subţiat. Îşi şterge fruntea bombată, aproape feminină şi apoi trage de tricoul gri ca să-l scoată din nişte bermude roz cu kaki. Are 42 de ani. Ascute forfecuţe, cuţite şi maşini de tocat la lumina unei lămpi fără abajur, într-o încăpere de un metru pe doi dintr-un gang, o fostă ieşire…
Plouă. * E întuneric, iar aburii se joacă deasupra satului. Stau în faţa cabinei telefonice, şovăind. *** Nu ştiu dacă e muzica ploii care se aude, ori dacă dinspre vreuna dintre ferestrele aproape portocalii a început să „pîlpîie” un şlagăr, la gramofon. Ar fi imposibil, fiindcă n-ar avea cine să miroasă hîrtia veche, să şteargă discul de praf cu dosul palmei, să potrivească acul pe adîncitura potrivită, să-şimîngîie, satisfăcut, mustaţa. Cînd te…