Update: Jurnalistul Sebastian Zachmann a ales, între timp, calea televiziunii și s-a alăturat echipei Prima TV în calitate de comentator politic, într-un nou format al postului de știri.
Pe Sebastian Zachmann îl știți din Adevărul și de la TV, din intervențiile la Digi 24. Aș zice că-i unul dintre cei mai buni jurnaliști de politic din epoca tinerilor. Are un umor rar și caustic, vorbește cu accent moldovenesc la care n-a renunțat nici la București, fiindcă-i de loc din Suceava, și aduce mereu o perspectivă cu un ochi de finețe asupra politicii românești și-a ițelor care-o înconjoară. Pentru că are darul să vadă dincolo de simpla urzeală – pe care-o include oricum riguros în comentariile și materialele sale, dezvăluind cum funcționează tehnic legi sau partide – și merge un pic mai departe: chiar în mijlocul personalității umane. Politicienii noștri suferă și ei, ca oricare dintre noi, de frică, vanitate, anxietate, nevoie de validare, iar Sebastian Zachmann e printre puținii jurnaliști care ne relevă dimensiunea asta.
E născut în 1988, a studiat filozofie la Universitatea din București și la Universidad de Malaga și-a ajuns ce și-a dorit dintotdeauna: să fie jurnalist.
Mi-l amintesc bine de pe vremea când eram colegi la Adevărul, abia intrase-n presă, iar presa de cotidian e o specie aparte, unde e nevoie de mult stomac tare, și departamentul Politic era mare și plin. Sebastian Zachmann nu se lăsa nicio clipă, se bătea cu tenacitate pe subiecte, mergea în toate ședințele de redacție să-și susțintă punctul de vedere. Și-a și păstrat o verticalitate până azi: n-a migrat prin alte părți, nu s-a dat cu totul televiziunii.
La Casa Albă, în 2019, de unde a transmis despre întâlnirea dintre Trump și Iohannis
Zice că la o sută de ani de la Marea Unire, suntem împărțiți în sute de Românii care nu se suportă una pe alta și e prezent, pe teren, la unele dintre cele mai aprinse sau geostrategice evenimente din politică.
Cu Traian Băsescu și europarmalentarul PNL Jean Marinescu, anul trecut, la San Sebastian
Mi se pare esențial să-i știm pe oamenii buni din presă, și mai ales pe oamenii cu drag de presa scrisă și colți pentru politică.
Și mi-aș dori să-l urmăriți, dacă n-o faceți deja, dar și să-l descoperiți și mai mult dincolo de cortină. Iată răspunsurile jurnalistului Sebastian Zachmann la Chestionarul lui Proust.
Cele trei cuvinte care mă definesc. Obiectiv. Sarcastic. Boem.
Principala trăsătură de carcater. Corectitudinea.
Principalul meu defect. Delăsarea.
În timpul summitului UE de la Sibiu
Deviza mea. Gândește cu mintea ta!
Cele trei cărți care mi-au influențat viața. Republica (Platon). Zenobia (Gellu Naum). Cartea lui Iov (Vechiul Testament).
În clasa a 9-a, la liceul de arta, îl sculpta pe Ștefan cel Mare
Compozitorii preferati. Nu am. Acum aș vrea să ascult muzică la radio în drum spre mare.
Pictorii preferati. Pieter Bruegel cel Bătrân (Vânătorii în zăpadă). Diego Velasquez (Las Meninas). Vincent van Gogh. Rene Magritte. Oscar Kokoschka. Roman Tolici.
Roman Tolici, Accident în Piața Amzei
Modelele din viața reală. Mama. Victor Rebengiuc. Mircea Cărtărescu. Gică Hagi.
Ce apreciez cel mai mult la prieteni. Inteligența. Simțul umorului.
În Parlamentul European, când s-a votat Brexitul
Visul meu de fericire. Merg pe stadion alături de Papa Francisc la un meci între San Lorenzo (echipa sa preferată) și Boca Juniors (echipa mea preferată). Scriu cel mai bun reportaj din viața mea. Diego Armando Maradona îl citește, apoi dă Share și Love pe Facebook. În cinstea succesului, desfac o bere neagră (fără nicio legătură cu corectitudinea politică).
Selfie cu Papa la Cotroceni
Ce aș vrea să fiu. Ce sunt – jurnalist. Apoi: fotbalist, procuror, politician, comentator sportiv.
Ce aș schimba dacă aș putea întoarce timpul. Iași, 1983. Mama termină Institutul de Științe Economice, deși e pasionată de cuvinte, nu de cifre. Cu o seară înainte să primească repartiția de ecomist la o întreprindere din Suceava, fuge în Germania la o soră a bunicului său. Acum, mama ar fi scris poezie cu rimă albă în mansarda unui vechi conac din Bavaria, iar eu aș m-aș fi pregătit pentru un interviu cu Angela Merkel.
Cele trei filme pe care le-aș revedea oricând cu plăcere. Melancholia (Lars von Trier). Balanța (Lucian Pintilie). Perfetti sconosciuti (Paolo Genovese).
Ce aș schimba la România, dacă aș putea. Aș interzice două expresii: Capul plecat, sabia nu-l taie; Lasă, bă, că merge și așa!
Care este cel mai mare vis al meu, înca neîmplinit. Să debutez ca fundaș central în echipa națională de fotbal a României. Încă mai sper.
Cu fotbalistul Ronaldo la Campionatul Mondial de Fotbal
Persoanele și lucrurile care mă fac să zâmbesc. Ruxandra. Radu Paraschivescu. Ion Barbu (caricaturistul). Răzvan Exarhu. Orice faptă bună.
Ce și cine mă inspira zi de zi. Creierul meu e principala sursă de inspirație. Nu am idoli și detest discursurile motivaționale.
Cu Mihai Sora, in Parlamentul European, octombrie 2018
Dacă as avea o superputere, aceasta ar fi… Suprimarea sărăciei.
Seria de interviuri neconvenționale Chestionarul lui Proust lansează o provocare pentru intervievat – să (re)pătrundă în interiorul său pentru câteva minute. Iar pentru public, răspunsurile să rămână online, așa, ca niște mici bijuterii dintr-o bibliotecă a sufletelor, care dezvăluie câte ceva din personalitatea poate mai puțin văzută a fiecăruia.
No Comments