Sunt mulți oameni fascinanți printre noi. Oameni fără de care, poate, astăzi, accesul la cultură ar fi mai sărac. Nu-s nici mari scriitori, nici mari regizori, deși stau perfect cot la cot cu ei. Sunt… antreprenori curajoși. Oameni care și-au dat demisia de la locuri de muncă standard și sigure și-au luat inima în dinți și frica în plin și-au făcut și fac din misiunea lor promovarea culturii.
Într-o țară-n care politicile culturale din partea statului sunt aproape inexistente, ei fac de cele mai multe ori diferența.
Un astfel de om este Loredana Munteanu. A adus muzica clasică la metrou, a spart bairerele transportului public și-a urcat poezia-n el, cercetează constant piața de artă contemporană și împărtășește cu generozitate – dar și-un strop de visare :), o să vedeți, e o romantică – ideile și planurile ei de-a pune cultura în centrul lumii noastre, cât mai aproape de toți dintre noi.
Loredana Munteanu a înființat ONG-ul Arta nu mușcă, în 2012, ca extensie a tezei sale de disertație, cu care-și propunea să atragă mai mult publicul tânăr către artă.
A lansat cu mare success, alături de partenera ei de atunci, Cristina Dobrescu, ”Festivalul de Muzică clasică la metrou”, timp de 5 ani. O platformă alternativă pentru artiști, un eveniment unic pentru călători de a exeperimenta spațiul public și muzica clasică într-un mod inedit și de a demonstra că acest gen musical poate fi pentru toată lumea.
A creat și dezvoltat ”Livrez Dragoste-atelierul de scrisori”. Un concept unic, în 2014, în România, cu scopul de a readuce farmecul de altădată prin caligrafie în comunicarea actuală digitalizată.
Atrasă de călătorii, piața de artă la nivel internațional, Loredana Munteanu decide să urmeze cursurile de vară a Institutului Sotheby’s, din Londra, conectându-se la o lume nouă. După care se înscrie la masteratul de ”Istoria și teoria artei”, Unarte, unde obține o bursă și pleacă la Barcelona un semestru, conturându-și mai mult direcția cultural artistică.
În 2019, s-a retras din proiectul cu scrisorile și continuă singură direcția ONG-ului: proiecte culturale în spații publice. De curând, a câștigat o finanțare și a organizeazat în anul cărții, ”Tramvaiul Poeziei”, pe linia 1, din București, cu care a și câștigat premiul AFCN pentru promovarea culturii scrise.
Din martie 2020 i s-au anulat 3 proiecte, dar nu s-a panicat.
Loredana Munteanu a luat lucrurile așa cum sunt, a rămas în ritmul ei și cu încredere pentru ce are să se întâmple.
Momentan, e în sesiune, cu examenele finale pentru masterat și planifică un curs online istoria artei pentru copii și colaborarea cu o casă de licitații, și un proiect din toamnă.
Iată răspunsurile Loredanei Munteanu la Chestionarul lui Proust.
Cele trei cuvinte care mă definesc. Joc, natură, interbelic
Principala trasatura de carcater. Curajul
Principalul meu defect. Insistența de a deține controlul
Deviza mea. Nu lua decizii pe stomacul gol. (Sunt moldoveancă )
Cele trei cărți care mi-au influențat viața. ”Alexis Zorba” Nikos Kazantzakis, ”Originea operei de artă” Martin Heidegger, ”Eseu despre orbire” Jose Saramago
Compozitorii preferati. J.S. Bach, Gustav Mahler, Max Richter, Hildur Guonadottir
Pictorii preferati. W. Kandinsky, M.Rothko, E. Schiele, C. Monet
Modelele din viața reală. Nu am.
Ce apreciez cel mai mult la prieteni. Eu pot deveni o solitară, dar ei îmi reamintesc blând lucruri care îmi mai scapă sau de care uit.
Visul meu de fericire. O casă în natură, de unde pot face observații pe cer și să fiu foarte îndrăgostită.
Ce aș vrea să fiu. Eu.
Ce aș schimba dacă aș putea întoarce timpul. Acum nu aș mai schimba nimic, accept totul așa cum e.
Cele trei filme pe care le-aș revedea oricând cu plăcere. Before Sunrise, La piscine, The mirror.
Ce aș schimba la România, dacă aș putea. Prejudecățile și accesul la cultură
Care este cel mai mare vis al meu, înca neîmplinit. Nu zic, poate nu se mai împlinește.
Persoanele și lucrurile care mă fac să zâmbesc. Nepoțelul meu, Filip, o invitație la dans, o scrisoare.
Ce și cine mă inspira zi de zi. O privire, o plimbare cu bicicleta, o frază dintr- o carte, o vizită la muzeu, lumina din cameră. depinde de cum mă conectez la ce e în jurul meu.
Dacă as avea o superputere, aceasta ar fi… Să mă conversez cu luna.
Seria de interviuri neconvenționale Chestionarul lui Proust lansează o provocare pentru intervievat – să (re)pătrundă în interiorul său pentru câteva minute. Iar pentru public, răspunsurile să rămână online, așa, ca niște mici bijuterii dintr-o bibliotecă a sufletelor, care dezvăluie câte ceva din personalitatea poate mai puțin văzută a fiecăruia.
No Comments