Chestionarul lui Proust cu scriitoarea Ana Barton: „Aș inventa virusul tandreței și i-aș da drumul peste România”

Ana Barton e Crăciunul. Pentru mine, cel puțin.

Dacă mă gândesc la verbul a vibra, atunci Ana Barton e așa. Vibrantă.

Ana Barton e bună, e veselă, e caldă. Nu degeaba scrie cu inimă roșie cu lapte dulce. Mă bucur să-i puteți descoperi răspunsurile tocmai acum, înainte de sărbători. Căci este în ele un întreg univers de bine și de poftă de viață, un râs și-o asumare la fel de puternică, printre rânduri, așa cum ar fi frumos să ne fie întregul an. Multă generozitate.

După ce mi-a trimis răspunsurile a revenit c-o editare. Și-am zâmbit, căci era vorba despre cuvântul inspirație:

„Scrisesem că e delicată și neinvazivă. Păi, dacă e delicată, normal că e neinvazivă. Rămîne inspirația discretă și delicată. Cum e ea, de fapt. Nu mai modificam nimic, deși aș mai adăuga 50 de pictori. Dar să nu părem țicnite”, râde Ana.

Găsiți cărțile semnate de Ana Barton, aici și aici.

 

 

Răspunsurile Anei Barton Chestionarul lui Proust:

 

Cele trei cuvinte care mă definesc.

Credință. Nădejde. Dragoste.

 

Principala trasatura de carcater. 

Atenția.

 

Principalul meu defect.

Nerăbdarea.

 

Deviza mea.

Ce ție nu-ți place altuia nu-i face.

 

Cele trei cărți care mi-au influențat viața.

Biblia.

Epopeea lui Ghilgameș.

Despre dragoste și alți demoni.

 

                                    Compozitorii preferați.

                               Mahler. Grieg. Chopin. Debussy. Erik Satie

 

Pictorii preferați.

Necunoscuții care-au pictat Altamira și Lascaux. Neștiuții care-au pictat vasele grecești antice, cei care-au pictat vasele chinezești, dar și cei care-au pictat mormintele faraonilor și acoperitul de lavă Pompeii. Apoi, Hieronymus Bosch, Caravaggio, Vermeer, Goya, Arcimboldo, Hokusai, Paul Klee, Georges Seurat, Paul Cezanne, Marc Chagall, Egon Schiele, Oskar Kokoschka, Kazimir Malevici, Jackson Pollock, Florin Mitroi, Margareta Sterian, Victor Brauner, Marcel Iancu, Ion Țuculescu, Theodor Pallady, Ștefan Câlția, Tia Peltz, Horia Bernea, Paul Gherasim, Mihai Sârbulescu, Andrei Sârbu, Iurie Platon, Mihai Țăruș, Măriuca Oteteleșanu, Ștefan Pelmuș, Iulia Șchiopu, Constantin Flondor, Sorin Ilfoveanu, Corneliu Petrescu.

 

Modelele din viața reală.

Hristos. Mama. Bunica. Bunicul. Rada (fata mea). Malala Yousafzai. Solomon Marcus.

 

Ce apreciez cel mai mult la prieteni.

Loialitatea.

 

Visul meu de fericire.

Să fiu bătrînă, dar în putere, și să scriu pe terasa unei căsuțe prin fața căreia să treacă un pîrîu, iar dincolo de el să fie un lan de floarea-soarelui. Să scriu de mînă, pe un caiet mare, cu foi veline, cu stiloul și cu cerneală albastră, apoi brună, pe urmă verde, violetă, oliv, de culoarea mandarinelor, să schimb culoarea cernelii după cum simt cuvintele. Adică ele, cuvintele, îmi cer culoarea cernelii. Iar cartea să fie făcută din fotografierea acestor pagini. În pauze, să mănînc roșii cu brînză.

 

 

Ce aș vrea să fiu.

Pisică.

 

Ce aș schimba dacă aș putea întoarce timpul.

Nimic. Sînt azi efectul vieții mele.

 

Cele trei filme pe care le-aș revedea oricând cu plăcere.

Vă place Brahms?

Cinema Paradiso

Legenda lui 1900

 

Ce aș schimba la România, dacă aș putea.

Aș inventa virusul păsării și tandreței și i-aș da drumul peste România. S-ar descurca apoi singur cu lumea-ntreagă, că de-aia e virus.

 

Care este cel mai mare vis al meu, încă neîmplinit.

Să mă mulțumească ceva la mine, dar în adînc, nu prin eforturile pe care le fac eu ca s-ating parterul și demisolul.

 

Persoanele și lucrurile care mă fac să zâmbesc.

Bărbatul meu (și să zîmbesc, nu zic nu, dar cel mai mult să rîd pînă mă sufoc), fratele meu, Makeba, Rumba și Fulger (pisicile care ne stăpînesc pe noi, intră la persoane, nu la lucruri, da?), o broască înaripată care stă într-un ghiveci portocaliu, cinetică, pe care mi-a dăruit-o fata mea anul trecut, de ziua mea. Dă din cap și din aripi de un an și patru zile, fără întrerupere, îți dai seama? Viața, cu toate ale ei, se-ntîmplă în fiecare secundă, broasca mea e complet neafectată.

 

Ce și cine mă inspira zi de zi.

Nu știu. Inspirația e cea mai delicată și discretă formă de energie din univers.

 

Dacă as avea o superputere, aceasta ar fi…

Să inventez molecula rîsului și să ajungă imediat în compoziția aerului.

Fotografia din deschidere aparține Simonei Voicescu.

Seria de interviuri neconvenționale Chestionarul lui Proust lansează o provocare pentru intervievat – să (re)pătrundă în interiorul său pentru câteva minute. Iar pentru public, răspunsurile să rămână online, așa, ca niște mici bijuterii dintr-o bibliotecă a sufletelor, care dezvăluie câte ceva din personalitatea poate mai puțin văzută a fiecăruia. 

Comments