Am ajuns la Sala Palatului pentru premiera Cannes-București a filmului Bacalaureat de Cristian Mungiu pe la șapte făra un sfert în timp ce-mi zbârnâiau pe telefon retweet-urile de la @FestivaldeCannes de după vizionarea de presă.
„Un film superb despre emancipare și conflictul dintre generații.” Zbârnâiau. „Subtil și percutant”.
Sala Palatului a fost la premiera în același timp cu cea de la Cannes a filmului Bacalaureat de Cristian Mungiu, altfel. Poate cea mai postdecembristă dintre toate.
Afișul Bacalaureat cu bleul lui și luminos și prăfuit de cer amestecat era arborat pe fațada de la Sala Palatului între un Iglesias și o reclama la Expo Diabet, un festival de nutriție. Da, amestecul acela pe care-l și iubim și care ne și enervează: suntem în București, România și alăturarea e parte din joc și are-un farmec. Pentru c-așa suntem și noi în timp, la jumătate.
Când au venit imaginile cu Cristian Mungiu în direct de pe covorul roșu de la Cannes, lumea a-nceput să aplaude. Era un dialog în care emoția se-aduna și creștea chiar în hăul acela de unde invizibile dintre proiecție și scaune.
Actorul Valeriu Andriuță într-o cămașă și jeanși negri s-a urcat pe scenă și-a început să strige membrii echipei din sală. Vreo 30 de oameni s-au aliniat la dungă pe scena întunecată. În fundal, aliniați pe ecran într-o fotografie erau cei la Cannes.
S-au iuțit aplauzele.
Și-o mână de vreo trei, patru mii de oameni, dintr-o țară în care dezbinarea e legea, s-au unit fără vreo ezitare. Privindu-l pe Mungiu, la Cannes.
Filmul Bacalaureat de Cristian Mungiu intră în cinematografele din toată țara începând de astăzi. Aici găsiți programul.
Înainte de Cannes, am făcut un interviu cu Cristian Mungiu pentru Adevărul.
Un alt material despre românii de la Cannes și adevăr, aici.
No Comments