Mai sunt câteva ore până la ceremonia de premiere a acestei ediții a Festivalului de Film la Cannes, unde România e prezentă cu cinci filme – trei dintre acestea în competiție, unul deja distins cu Premiul FIPRESCI: Câini, de Bogdan Mirică. În timp ce filmul Toni Erdmann, de Maren Ade, coprodus de Ada Solomon a obținut ieri seară Premiul FIPRESCI pentru cel mai bun film din competiția de la Cannes. Am stat de vorbă cu Cătălin Anchidin, PR de film, care a trăit pe viu experiența comunicării a trei premii importante pentru filmele românești la un alt mare festival internațional, cel de la Berlin. De acolo, Cătălin a comunicat la secunde, Ursul de Aur pentru Poziția Copilului (filmul cu cel mai mare succes de casă din ultimii 16 ani), Ursul de Argint pentru regizorul Radu Jude, cu Aferim! și Premiul CICAE pentru Ilegitim. Cum arată din interior un breaking news cultural pentru România și ce înseamnă în termeni de industrie prezența la un mare festival de film internațional?
***
La Festivalul Internațional de la Berlin ai făcut campanii de comunicare și ai anunțat unele dintre cele mai importante premii ale filmelor românești în plan internațional. Cum se desfășoară orele de dinaintea unui asemenea anunț?
Statistic vorbind, de cele mai multe ori noi nu am știut dacă filmul va lua sau nu vreun premiu. În cazul în care se întâmplă ca filmul să câștige o distincție, organizatorii se asigură cu 24 de ore înainte – uneori chiar și 12 ore -, că va fi cineva din echipa filmului în sală să ridice premiul. De exemplu și la Poziția copilului și la Aferim!, după premiera mondială noi ne-am întors acasă, iar cu o seară înainte de gală am stat ca pe ace așteptând acel telefon. Fapt pentru care, atunci când ne-am întors la Berlin știam că ne întoarcem pentru un premiu, dar nu am știut care e acela. De exemplu, pentru Aferim! am avut comunicatul de presă pregătit în șapte variante. Pentru că nu știam care va fi premiul am făcut câte unul pentru fiecare categorie ca atunci când va fi făcut anunțul în cadrul galei să nu fiu prins nepregătit. În momentul anunțului, am ieșit din sală, m-am conectat la internet și am dat SEND. În general jurnaliștii sunt pe recepție și sunt pregătiți cu toate materialele încă de la începutul festivalului. Țin foarte mult la relația cu ei și mă asigur că au tot cele trebuie. Și eu și ei aflăm în același timp despre premiu și pentru că am fost jurnalist, știu cât de complicat e să faci o știre la televiziune, de exemplu, dacă tu nu ai nici o imagine cu care să o ilustrezi. Întotdeauna am încercat mai degrabă să fiu un „coleg” bun în relația cu presa și nu doar un PR.
Când ne-am întors la Berlin știam că ne întoarcem pentru un premiu, dar nu am știut care e acela. De exemplu, pentru Aferim! am avut comunicatul de presă pregătit în șapte variante. Am făcut câte unul pentru fiecare categorie ca atunci când va fi făcut anunțul în cadrul galei să nu fiu prins nepregătit.
Cuvântul de ordine: adrenalină
Care e unul dintre cele mai faine momente pe care le-ai trăit la Berlinală?
Doamne, dar sunt atât de multe momente faine. Crede-mă toată emoția pe care o trăiești cu echipa – de la actori până la regizor, producător – nu poate fi înlocuită cu nimic. Uite de exemplu, anul trecut, la vizionarea de presă Aferim! am fost absolut impresionat să văd cum sute de jurnaliști au venit dis de dimineață la Berlinale Palast să vadă filmul. Pur și simplu rămăsesem fără respirație. Sau nu o să uit niciodată cum a fost prima întâlnire cu Dieter Kosslick, directorul festivalului de la Berlin, în ziua premierei filmului Poziția Copilului. Sau senzația aia de gol în stomac pe care am avut-o la fiecare gală de la Berlinale.
La Berlinală, unde regizorul Radu Jude a obținut Ursul de Argint cu Aferim!
Cum e ritmul unui festival internațional de film?
Din prima mea experiență la Berlin, de exemplu, eu nu am înțeles nimic din oraș, dar nimic. Cuvântul de ordine a fost ADRENALINĂ. De altfel, după două luni de funcționat numai pe bază de adernalină am ajuns la performanța să nu mai pot funcționa decât în condiții de stres. Organismul devenise dependent de adrenalină. A fost o experiență incredibilă din mai multe puncte de vedere: de la exploratul hărții festivalului – dezmeticirea bruscă pe harta Berlinului -la testele de proiecție, protocolul premierei și al covorului roșu pentru care aveai nevoie de rezervare pentru un anume loc (inclusiv un sticker special pe badge), coordonarea cu PR-ul internațional și includerea jurnaliștilor români în programul de interviuri, slot-urile aferente, protocolul locației de interviuri sau al conferinței de presă, transmisii live. Mai apoi, faptul că aveam o întreagă echipă în preajmă și eram dator să îi coordonez și să le ofer tot confortul – chiar și atunci când nu aveam toate informațiile sau răspunsurile. Contează enorm să fii la fața locului, să iei pulsul presei dis de dimineață – masa de la micul dejun era încărcată de toate ziarele, numerele speciale de The Hollywood Reporter sau Screen Daily pe care le culegeam fie de la recepție, fie de la chioșcuri, faptul că alimentam constant publicul din România cu noutățile de la fața locului cu fotografii și filmulețe și alergam la propriu între locațiile festivalului: market, Berlinale Palast sau Centrul de presă de la Hyatt. Și dacă prima experiență a fost mai degrabă năucitoare și obositoare, odată ce cunoști protocolul, e o plăcere să te lași purtat de adrenalină și să iasă totul impecabil. Acum e mult mai simplu tot.
Masa de la micul dejun era încărcată de toate ziarele, numerele speciale de The Hollywood Reporter sau Screen Daily pe care le culegeam fie de la recepție, fie de la chioșcuri.
Din perspectiva unui om de comunicare, ce aduce României o selecție de cinci filme românești în aceeași ediție, la Cannes?
În acest moment cultura este cel mai puternic brand de țară pe care-l are România. Faptul că în competiție sunt doi regizori români – Cristi Puiu și Cristian Mungiu -, un film german care are un coproducător român – Toni Erdmann, coproducător Ada Solomon – dar și actori români – Vlad Ivanov, Ingrid Bisu, Alexandru Papapopol -, un film în secțiunea Un certain Regard – Câini”, regia Bogdan Mirică -, două scurtmetraje în competiție, programul Producers on the Move unde România a fost reprezentată, după doi ani de absență din program, de producătorul Anamaria Antoci, că-l avem pe Radu Munteanîn juriul secțiunii Cinefondation sau că Anca Damian a făcut parte din programul Talents Adami Cannes poate să confirme sau să reconfirme că România e în lumina reflectoarelor. Cred că dacă s-ar face o monitorizare de presă despre cât de mult s-a menționat în această perioadă la Cannes despre regizorii, actorii, producătorii, filmele românești, țara noastră ar ocupa un loc fruntaș într-un top al popularității. Ceea ce, știi și tu, e o performanță uriașă.
La vizionarea de presă Aferim! am fost absolut impresionat să văd cum sute de jurnaliști au venit dis de dimineață la Berlinale Palast să vadă filmul. Pur și simplu rămăsesem fără respirație.
Filmul Toni Erdmann, de Maren Ade, coprodus de Ada Solomon și filmat în România tocmai a primit Premiul FIPRESCI pentru cel mai bun film din competiția de la Cannes și, portrivit criticilor, e favorit pentru Palme d’Or. Ce înseamnă asta în termeni de industrie?
În primul rând, cred că este foarte important că producătorii români au devenit parteneri de încredere la nivel internațional. Profesionalismul Adei Solomon, pentru că vorbim de lungmetrajul Toni Erdmann, a depășit granițele țării și a demonstrat deja că românii pot fi parte a unor proiecte importante produse de „străini”. Este o performanță incredibilă și ar trebui să ne mândrim cu asta. E știut faptul că filmele românești au de cele mai multe ori coproducători străini – de exemplu Aferim! a avut co-producători din Bulgaria și Cehia, Ilegitim a avut parteneri de producție din Franța și Polonia etc. Iată că România este, de această dată, parte a unui proiect din Germania care strălucește pe Croazetă. Filmul cu siguranță va ajunge și pe marile ecrane autohtone și cred că spectatorii vor fi încântați să vadă un București, dintr-o altă perspectivă. Și mai e un aspect, dacă prezența României în selecția Festivalului de la Cannes nu mai este o surpriză pentru nimeni, prezența Germaniei în competiția de pe Croazetă este o „rara avis” după cum spunea Thierry Frémaux, directorul prestigiosului eveniment.
No Comments