De unde să încep?
Să încep de la psihologie? Sau de la jurnalism și cinematografie?
Pentru că toate se întâlnesc în personalitatea scriitoricească a lui Ayelet Gundar-Goshen și în romanul Trezirea leilor.
„Noi, israelienii tindem să uităm că suntem o națiune de refugiați”, povestește Ayelet Gundar-Goshen într-un interviu pentru The Guardian.
Apoi adaugă că dacă ar fi să diagnosticheze Israelul – ca pe un pacient, din perspectiva psihologului, ar spune că suferă de stres post-traumatic. O traumă care încă impregnează totul.
Povestea – sau, mai curând – începutul romanului Trezirea leilor, pleacă de la un eveniment real pe care Ayelet Gundar-Goshen l-a trăit în India. Un israelian a dat cu mașina peste nu indian și n-a oprit.
Dacă ar fi dat cu mașina peste mine, se întreabă scriitoarea, o israeliancă de aceeași vârstă cu el, ar fi oprit să vadă cum mă simt? Cel mai probabil – da. Și mai adaugă o întrebare: Se simte suferința diferit de la o naționalitate la alta? Nu. Simțim la fel, fie că suntem israelieni, indieni, români sau africani.
Scriitoarea Ayelet Gundar-Goshen, noua senzație a literaturii israeliene contemporane într-o fotografie de Nir Kafri pentru The Times of Israel
„E cea mai frumoasă lună pe care am văzut-o vreodată, își spunea, când l-a lovit pe omul acela.”
Este fraza cu care se deschide romanul Trezirea leilor și, odată cu asta, și caruselul prin care își va purta cititorul.
Aici se simte foarte bine exercițiul lui Ayelet Gundar-Goshen ca jurnalist și ca om care a scris scenarii. Totul e temporizat la secundă, pe fiecare pagină. E cinematografic, dinamic, iar detaliile esențiale le descoperi numai și numai dacă citești mai departe.
Poate că nu întâmplător personajul principal din Trezirea leilor este un neurochirurg: e pretextul numai bun să pună pe masa de operație o temă extrem de actuală, tema refugiaților (africani, în carte), pe care o transformă o într-o meditație universală despre condiția umană și despre dualitatea ei permanentă.
Ayelet Gundar-Goshen o face într-o manieră pentru public – căci Trezirea leilor e un roman de public în sensul cel mai bun al cuvântului, și în ascendența marilor romane, a romanelor cu poveste.
Pare că citești un thriller, la fel cum pare că citești un Roth sau un Dostoievski.
Regăsim în Trezirea leilor tot ce e contemporan:
corupția din sistemul medical;
mita;
refugiații și lumea lor;
drogurile;
orașele încărcate de praf;
referințe la Obama și la un Boeing 747;
Și regăsim, la fel de bine, într-o cheie aproape biblică:
emoțiile umane cele mai puternice, iubirea și ura dansează îngemănate;
conștiința;
moartea;
Ayelet Gundar-Goshen pătrunde cu Trezirea leilor în măruntaiele lumii de-acum și ne arată fața noastră umană, imperfectă, așa cum e ea.
Aparent, la fel ca lumea, cartea e plină de eroi și de eroism.
Numai că scriitoaea are grijă să demonteze această iluzie pentru fiecare personaj în parte și să aducă în discuție și măsura în care sunt și suntem și demoni.
Și ne trage de mânecă să ne uităm mai bine la noi și la celălalt, să ne-nțelegem și să mergem așa, împreună, înainte, în aventura enormă și complicată și frumoasă care e însăși viața.
***
Găsiți romanul Trezirea leilor la Editura Nemira, în Colecția Babel, traducător Any Shilon, 432 de pagini – 29,99 lei.
No Comments