Bridget Jones-uri culturale

Ștefan cel Mare la Luvru, Adrian Ghenie la Pompidou, gastronomie digitală, și alte câteva secrete ale sezonului Franța-România

4 octombrie 2018

Se întâmplă câteva lucruri extraordinare începând cu 27 noiembrie și pe durata anului 2019, până pe 14 iulie.

Într-un context în care e nevoie mai mult ca oricând de exemple, direcții și apropieri, sezonul Franța-România vine să aducă o perspectivă amplă de context și de punere în valoare culturală – dar și economică, sociologică – pentru România. Și, cumva, să ne salveze din două mari clieșee, paradoxal, contradictorii: că nu suntem universali, respectiv că suntem buricul pământului. Nici, nici, suntem bine mersi, cot la cot. Suntem și putem fi.

Am avut onoarea să mă aflu timp de cinci zile la Paris și la Lyon la invitația Ambassade de France en Roumanie să documentez sezonul cultural Franța-România. Dincolo de experiența de tăiat respirația, sunt câteva aspecte care merită promovate cât mai des, din care putem învăța cu toții enorm.

Zilele petrecute la Paris m-au făcut să mă gândesc câtă naturalețe poate exista în a face legături culturale, căci aproape fiecare reprezentant al unui eveniment a insistat pe ideea că românii sunt aici în mod natural, e o selecție cum e cu oricare altă țară – ține de talent și o bună abordare, de o integrare, asumare și deschidere pe care acest sezon le aduce și conceptual, și în plan real, față în față, între două popoare.

Dar m-au făcut și să mă gândesc mai bine ce înseamnă cultura ca politică de stat  – câte ceva despre asta, la final.

Chiar în ziua în care are loc la București semnarea oficială a acestui parteneriat dintre statul francez și statul român, cu acordul  Insitutului Francez de la Paris, vă ofer câteva dintre cele mai frumoase secrete și evenimente ale sezonului Franța-România.

Pentru mine, este o ocazie de cunoaștere și de turism cultural ca nicio alta. Îmi voi pune pe agendă și vă recomand să faceți la fel. De ce să nu-ți iei un city break sau o săptămână la Paris și să mergi să vezi lucruri românești alături de sute de mii de turiști din întreaga lume?

1. Ștefan cel Mare la Luvru

Cu siguranță una dintre cele mai interesante expoziții din sezonul cultural România-Franța.  După mai bine de 60 de ani, România e prezentă într-unul dintre cele mai vizitate muzee din lume – cu 8 milioane de vizitatori anual, dintre care 51% sunt sub 30 de ani. Și nu oricum, ci cu un obiect rar, aparținând lui Ștefan cel Mare și având o poveste fabuloasă. Va fi expus la departementul de obiecte de artă al Muzeului Luvru, și va putea fi vizitat din iunie.

Știu că poate părea de zâmbit, însă cu rafinamentul francezilor, s-ar putea să descoperim și noi cu această ocazie câte ceva despre promovarea fără mituri vechi și gomoase.

Obiectul a fost de fapt repatriat din Grecia statului Francez, care apoi l-a făcut cadou României, într-o poveste de legendă.

Grupul de jurnaliști români în fața intrării la Muzeul Luvru

Între noi fie vorba, cei de la Luvru lucrează în prezent la o nouă construcție – o replică a muzeului, cu arhitectură aproape futuristă, la Abu Dhabi. Vor împrumuta din colecția de la Paris și plănuiesc să îl facă unul dintre cele mai importante puncte de atracție culturală la nivel mondial. Asta pentru a păstra și o tușă de ce înseamnă dezvoltare și geopolitică.

Una dintre imaginile preferate, u coridor din Muzeul Luvru plin de vizitatori

2. Adrian Ghenie la  Pompidou

Ceva magic va fi și la Muzeul Pompidou.

Muzeul a achiziționat instalația lui Adrian Ghenie – cel mai vândut pictor român contemporan. Instalația se numește Camera lui Rembrandt. Va fi expusă la Pompidou începând din noiembrie. Iar Muzeul Luvru a fost de acord să împrumute tabloul de la care a pornit conceptul lui Ghenie, deci îl veți putea vedea și pe Rembrandt pe viu în camera lui.

Tot aici vor avea loc și câteva abordări documentare, atât la Atelierul Brâncuși, cât și în alte colecții.

Un colț din atelierul Brâncuși de la Pompidou

3. Radu Lupu susține un concert special la celebra Philharmonie de Paris

Celebra și disputata sală imaginată de Pierre Boulez înainte să se stingă, Philharmonie de Paris, are 500 de concerte pe an, 8000 de cursuri de educație muzicală și este sediul a cinci orchestre.

Mai are, probabil, și una dintre cele mai bune și democratice acustici din lume. Este gândită în așa fel încât, din oricare parte a sălii te-ai afla, să primești sunetul în mod direct și egal. E și unul dintre motivele pentru care lojele sunt practic suspendate, adică nu sunt lipite de pereți – tocmai ca sunetul să poată circula liber.

O pagină din catalogul sexonului 2018-2019 al Philharmonie de Paris

Pe 30 noiembrie, Radu Lupu va concerta aici alături de Orchestra Română de Tineret, cu Cristian Mandeal la pupitru.

Se va interpreta în deschidere Rapsodia Română Nr.1 de George Enescu.

E un concert de grad zero, la care vor participa mai mulți oficiali români și francezi.

Urmează ca Orchestra Română de Tineret să suțintă un turneu în mai multe orașe din Franța.

 Opera din Lyon va găzdui un concert Lucian Ban cu Enescu reinterpretat – Oedipe Redux.

Vedere din Terasa Muzelor, la Opera din Lyon, gândită de arhitectul Jean Nouvel

4. Théâtre de la Ville îi are pe Gianina Cărbunariu și pe Bogdan Georgescu

Două spectacole românești sunt selectate în programul Théâtre de la Ville, locul care a găzudit și lansat primele spectacole ale coregrafei Pina Bausch, și care l-a adăpostit în exil pe Lucian Pintilie.

Și o remarcă interesantă de la criticul de teatru George Banu: Franța se confruntă cu o lipsă de disponibilitate a selecționerilor din ce în ce mai acută. Foarte puțini se mai deplasează să caute noi talente, și rămân în formule gata consacrate.

5. Eating pixels, un bar digital și gastronomia românească

La EP 7 din Aveneue de France, chiar lângă biblioteca națională franceză, se redescoperă conceptul de petrecere a timpului liber.

Localul are o fațadă formată din ecrane digitale, pe care arta e promovată în stradă.

În interior, poți avea parte de o experiență culinară rafinată cu chef Adrian Tran, un asiatic cu păr gri.

Împreună cu laboratorul de artă și tehnologie Modulab din România, cei de la EP 7 vor organiza începând din aprilie o experiență de arhitectură culturală, Eating pixels, care va cuprinde un meniu de inspirație românească reinterpretat. Parte din concept stă în a trăi senzațiile unei mâncări și virtual, pe o masă care va fi ea însăși digitală.

Exemplu de tranformare urbană, cu bătaie lungă – educativă și culturală. Grădina oglinzilor este situată într-un fost abator, devenit azi centru cultural în Arondismentul 19 din Paris. Locul are și o grădină cu peste 20 de varietăți de bambus și lucrări de artă ascunse în asfalt. Se numește La Villette.

Ceea ce m-a mai impresionat la Paris în întâlnirile cu mai mulți directori de insituții a fost coerența unei politici culturale naționale și efectele ei.

Drept exemplu, alte două spații culturale pe care le-am vizitat sunt centre culturale în toată regula, deschise gratuit pentru locuitorii unui arondisment și reorganizate de la zero. Unul este într-un fost abator, iar celălalt – 104 – în fosta fabrică de sicrie a Parisului (da, statul avea monopol pe fabricarea lor în trecut). Ambele oferă locuri de rezidență sau de exercițiu  pentru artiști – la 104 avea săli unde orice era pasionat de hip hop, dans, gimnasitică putea veni liber să exerseze într-o sală încălzită. Pe lângă asta, aproape fiecare arondsment are teatrul său.

N-o voi uita prea curând pe românca angajată după o bursă la Pompidou, care acum se ocupă de partea de colecții contemporane, cum zicea de fiecare dată când treceam pe lângă o lucrare românească expusă (un Victor Brauner, un Daniel Spoerri) că toate acestea se află aici în mod organic, ca parte dintr-o selecție a artei din întreaga lume.

***

Peste 200 de evenimente vor avea loc în cadrul sezonului Franța-România.

Cei doi comisari ai sezonului sunt Jean Jacques Garnier (din partea Franței) și Andrei Țărnea (din partea României).

Sezonul Franța- România începe pe 27 noiembrie și se încheie pe 14 iulie 2019.

Procesul de participare a fost cât se poate de transparent și implicant: fiecare instituție franceză sau română a avut posibilitatea să construiască un proiect dedicat, singura condiție fiind să își fi dorit asta.

Mulțumesc Ambassade de France en Roumanie și Ministerului Afacerilor Externe din Franța pentru oportunitatea acestei experiențe.

Comments

    Leave a Reply