Cum filarmonicile au intrat în vacanță și v-am promis în schimb câte o recomandare de carte de muzică clasică săptămânală, de data asta îmbin două informații.
Acum câteva zile, unul dintre cei mai mari pianiști ai lumii, întâmplător, român – a anunțat că se retrage din viața artistică de scenă.
E vorba despre Radu Lupu, cel despre al cărui debut la Carnegie Hall, în anii ’80, NY Times scria că „reușește să cânte de parcă ar vorbi”.
Mi se pare una dintre cele mai frumoase descrieri posibile.
Și chiar așa și e, dacă-l asultați.
Destinul face că Radu Lupu a revenit să cânte pe scena românească datorită Festivalului Enescu și a unui dirijor… alt om legendar.
Mai întâi în 1998, apoi în 2013 – când a susținut și un recital solo în cadrul Festivalului Enescu – pe lângă un concert cu orchestră. Se călca lumea în picioare pe culoare la Ateneu să-l asculte pe Radu Lupu și cred că s-a și lăcrimat.
Deși mi-aș fi dorit ca recomandarea să fie biografia lui Radu Lupu, el a fost tot timpul discret, capricios și nu s-a lăsat adesea nici măcar înregistrat.
Așa că vă las să-l descoperiți pe dirijorul care l-a unit din nou cu România – și n-ar fi singura „unificare” pe care a făcut-o, căci evreu fiind, a luptat mereu pentru pace, pentru restabilirea legăturilor dintre popoare.
Daniel Barenboim.
Despre el este vorba.
O puteți cumpăra de aici:
Lectură plăcută.
No Comments