Instagram

Follow Me!

denemebonusu.com | canlibahis11.com | bahis | betting site | kupon

Bridget Jones-uri culturale

Chestionarul lui Proust cu artistul Dan Perjovschi: „Am citit Winnetou de șapte ori și-am plâns tot de șapte”

31 decembrie 2019

Dan Perjovschi este unul dintre cei mai aclamați artiști români contemporani. A expus – deși termenul este nu tocmai conform cu ce face, un tip de desen viu și pe viu – peste tot în lume, la invitația unora dintre cele mai mari muzee, de la Tate Britain la MoMA din New York.

Dan Perjovschi, în anul 2006, desenând la Tate Britain. Ce se vede dinspre fereastra galeriei de artă este unul dintre celebrele maluri ale Tamisei.

Are harul de-a puncta în câteva linii o realitate usturătoare.

La fel de ușor indiferent că-i românească sau globală.

 

Nu-i place eternitatea, are o teorie despre cum desenele sunt făcute să se șteargă nu să rămână – ca marii clasici -, deși, de curând, la Sibiu, are un zid dedicat. L-a ilustrat la inițiativa Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu și oricine trece prin centru, pe lângă teatru, se poate opri să-l privească.

Zice bine despre el că-i un om bun.

Cea mai pregnantă amintire cu Dan Perjovschi o am din vremea stundeției, la Iași, acum mai bine de zece ani.

Veniseră Dan și Lia  în oraș. Scriam la Suplimentul de cultură, eram o mână de tineri și-am mers să vedem – la mine era pentru prima dată – desenele lui Dan Perjovschi într-o hală industrială din Iași sau asta cred că era, nu mai țin minte exact spațiul.

Păstrez însă și-acum uimirea: „Uau, dar aici, pe pereții și-n desenele astea e de fapt întreaga istorie a României post-decembriste”. În câteva linii, pur și simplu, așa. Dan avea unghiile negre – și cred că mereu le are. Și-atâta răbdare și căldură cu noi.

Ne-a povestit, a răspuns la interviuri, a stat cu mâna aia de studenți la o bere cu o prospețime, deschidere și relaxare de parcă ne-am fi cunoscut de-o viață.

 

Zidul lui Dan Perjovschi de la Sibiu

Pe Dan Perjovschi îl găsiți nu doar peste tot pe glob, ci și ceva mai aproape, pe Facebook sau în revista 22 – unde are o rubrică cu un desen care surprinde esența și actualitatea săptămânii.

Mi s-a părut potrivit să citim un Chestionar al lui Proust în varianta lui chiar la început de an.

Un 2020 ca-n imaginea de mai jos, cum l-ar trasa Dan.

Sau așa, apropo de recentele incendii din Australia.

Iată răspunsurile lui Dan Perjovschi:

 

Cele trei cuvinte care mă definesc.

Umor. Inteligență. Optimism

 

Principala trăsătură de caracter.

Sunt un om bun.

 

Principalul defect.

Amân ce pot până nu mai pot (pentru că nu am putut zice nu).

 

Deviza mea.

O să fie bine.

 

Cele trei cărți care mi-au influențat viața:

Nu sunt doar trei, dar…

Winnetou. Citit de 7 ori plâns de 7 ori.

Wiliam Golding, Martin cel Avid

Kurt Vonegut, Abatorul 5

 

Muzica preferată.

Fleetwood Mac

Weather Report

Rabih Abou-Khalil

 

Pictorii preferați.

Nu sunt pictori și nu sunt numai trei, totuși:

Lia Perjovschi

Lia Perjovschi Foto; Nasher Museum of Art at Duke University

 

Francis Alÿs

A story of deception de Francis Alÿs la MoMA

 

Mike Nelson

A venit în 2008 la București și a făcut instalația asta la Sandwich, un spațiu de artă alternativ non-profit din București. De asta îl admir, că deși lucrează cu cele mai tari galerii new yorkeze și expune la Tate Modern sau reprezintă Marea Britanie la Bienala de la Veneția a avut timp și energie să vină în România să taie fiare cu flexul și să muncească cot la cot cu artiștii tineri de la noi.

Instalație de Mike Nelson la Sandwich

Modelele din viața reală.

Oamenii care fac ceva cât de mic pentru semenii lor. (Sunt în admirația tuturor ONG-urilor pe bune).

 

Ce apreciez cel mai mult la prieteni.

Altruismul.

 

Visul meu de fericire.

Nu înțeleg întrebarea. Sunt fericit zilnic măcar un pic.

 

Ce aș vrea să fiu.

Ce sunt.

 

Ce aș schimba dacă aș putea întoarce timpul.

Un pic aici un pic acolo, nu neapărat în părțile esențiale.

 

Cele trei filme pe care le-aș revedea oricând cu plăcere.

A fost sau n-a fost

Leave no trace

Home Alone. Glumesc! (Dar aș revedea oricând un blockbuster, un indie, un film de serie B sau un film de cinematecă.)

 

Ce aș schimba la România, dacă aș putea.

Mânia.

 

Care este cel mai mare vis al meu, înca neîmplinit.

Mi-am depășit de mult condiția, acum totul e bonus.

 

Persoanele și lucrurile care mă fac să zâmbesc.

Toate.

 

Ce și cine mă inspira zi de zi.

O spusă, un desen, o atitudine, o inițiativă, o postare, un spital…

 

Dacă aș avea o superputere, aceasta ar fi…

Râsul inteligent.

Totuși, ce superputere aș vrea să am?  Dacă e așa, atunci: să-i fac pe oameni oameni.

Sau:

Dacă ar fi să am o superputere atunci ar fi… sintetizez cu umor în trei linii o chestie complexă și multistratificată… (Puerea asta o am deja, dar ar putea deveni o superputere.)

 

 

Seria de interviuri neconvenționale Chestionarul lui Proust lansează o provocare pentru intervievat – să (re)pătrundă în interiorul său pentru câteva minute. Iar pentru public, răspunsurile să rămână online, așa, ca niște mici bijuterii dintr-o bibliotecă a sufletelor, care dezvăluie câte ceva din personalitatea poate mai puțin văzută a fiecăruia. 

 

Comments

    Leave a Reply