Bridget Jones-uri culturale

Despre fericire și frică

1 ianuarie 2020

Dragă Rareș,

Copilul meu senin,

Am deschis fereastra, ninge cu fulgi mari cât o cireașa așa cum obișnuia să fie la Piatra și-n copilărie.

Îți scriu de început de an.

Primul tău an.

Întind brațele vorbelor așa cum știu mai bine.

Vor mai trece multe ierni peste noi, din ce în ce mai multe.

Unele vor fi blânde și bune, altele aspre și-atunci va trebui să fim noi cei blânzi și buni.

Ți se va deschide lumea și vei începe să simți.

Vei începe, poate, s-auzi că „nu e bine”.

Să simți că învățătoarea vrea să dormi la prânz, mai târziu, că șeful vrea să ai rezultate perfecte, în fine, cine știe, poate pur și simplu să simți că vântul ar vrea să te inunde.

Dintre toate aceste „nu e bine” din lume, pe unul vreau să ți-l las în dar.

„Nu e bine să-ți fie frică”.

L-am auzit de-atâtea ori la mine-n jur și-n cap.

L-am simțit întruna.

Mi-a fost frică să scriu.

Să schimb job-ul.

Să merg la tata.

Să te nasc.

Frică.

Vezi tu, mai nimeni nu ne-nvață să ne iubim emoțiile.

Ajung blamate și-ascunse de parcă-ar spune despre noi c-am fi bucăți de cioburi și nu de pământ, cel mai elastic material pe care l-a dat natura.

Am privit frica și-am luat-o de mână.

Dragă Rareș, îți va fi frică.

Iar eu aș vrea să-ți porți cu mândrie frica.

S-o porți ca pe cel mai prețios lucru pe care-l deții. Căci frica, acceptată și folosită bine, cum numai tu știi, poate fi cea mai mare energie a noastră către fericire.

A nu-ți fi frică de însăși frica.

A nu-ți fi frică, deși cei din jur ți-ar putea zice: Vai, dar cum, îți e frică?

Cele mai frumoase lucruri, pentru mine, au început cu frica. Am pășit împreună și-n dreptul ei s-a deschis de fiecare dată un nou orizont. Iar eu i-am mulțumit.

Acum fereastra e închisă și aerul tare s-a mai risipit.

Pe telefon stă scris cu litere mici, negre un mesaj c-un citat de la bunicul.