denemebonusu.com | canlibahis11.com | bahis | betting site | kupon

Interviuri Teatru

Interviu cu Adina Maria Sandu despre Festivalul Național de Improvizație: „Teatrul de improvizație ca performance este o formă de artă vie, organică, ia naștere în fața ta”

15 septembrie 2021

Între 16 și 19 septembrie începe la București ediția a IX-a a Festivalului Național de Improvizație, care invită publicul să descopere lumea fascinantă a improvizației. Puteți alege între spectacole curajoase, ateliere interesante, perspective noi şi incursiuni neaşteptate în
genuri mult apreciate.

Cele nouă spectacole din cadrul Festivalului se vor juca la Teatrul Național din București, Sala Amfiteatru (în
aer liber) și vor putea fi urmărite și online, în toată țara.

Biletele și abonamentele sunt disponibile pe platforma Eventbook, iar programul festivalului poate fi consultat pe site-ul improfest.ro.

 

 

Adina Maria Sandu povestește în interviul de mai jos despre motivele pentru care merită să descoperiți teatrul de improvizație și ce aduce acest tip de teatru special în viața spectatorilor.  Lectură plăcută. 🙂

***

Descrie-ne lumea improvizației și care e locul tău în ea.

A fost odată ca niciodată, o lume creată prin imaginație și creativitate colectivă unde poți să cunoști oameni care îți vor deveni foarte apropiați în cel mai scurt timp posibil. Aici poți să fii cine vrei tu și ceilalți să accepte și să joace jocul împreună cu tine. Aici poți să fii chiar tu însuți în cea mai autentică formă a ta, trăind pe o scenă momente reale din viața ta, ca un rock star, purtând cu tine oamenii din public.  Lumea improvizației e fascinantă și poate să te cucerească repede dacă ai curaj și vrei să o descoperi cu adevărat.

Locul meu este mult în spatele butoanelor și uneori pe scenă. Îmi place să cred că pentru tot ce am primit în lumea asta, mult curaj, încredere în mine, capacitatea de a comunica mai bine, puterea de a nu mă mai lua atât de tare în serios, deschiderea de a vedea un fail ca o experiență firească ce te poate duce într-un loc nou și neașteptat, îi ofer ceva înapoi improvizației prin muncă. Scriu, organizez, caut, cer și mă bucur când mai deschid o ușă sau mă mai cațărpe o fereastră și găsesc susținere pentru proiectele noastre.

Când sunt pe scenă sunt destul de diferită față de cum m-ai întâlni la o cafea unde îți povestesc despre cum putem colabora. Îmi place atunci când văd în ochii și pe buzele care se abțin cu greu să râdă ale colegilor că am avut o propunere atât de ciudată… încât avem toți senzația că am descoperit ceva nou unii despre ceilalți.

Cum ai defini improvizația – atât pentru publicul de teatru, cât și pentru cei care ar vrea să încerce să-și dezvolte anumite abilități prin improvizație?

 

Teatrul de improvizație ca performance este o formă de artă vie, organică, ia naștere în fața ta și se transformă constant pentru că nu există scenariu, personaje, regie. Actorii inventează pe loc o lume printr-o colaborare atât de puternică și totuși atât de subtilă încât ai spune uneori că-i magie.

În calitate de instrument prin care poți să-ți dezvolți abilități, improvizația este o metodă destul de concentrată, poate prea concentrată dacă nu ești pregătit să fii nepregătit. Totul este cu și despre tine și asta poate fi destul de hardcore. Dacă reușești să treci de primele bariere pe care ți le vei pune o să descoperi cât de versatilă este improvizația. Poți să te folosești de convenția unei scene care se petrece la watercoolerunde să-ți rezolvi prin umor conflictele cu colegii de la birou, poți să înveți ascultarea activă prin aplicarea principiului de improvizație ascultarea adevărată presupune disponibilitatea de a te lăsa modificat, poți să înveți chiar o limbă străină jucând jocuri de asocieri de cuvinte.

 

Ce are aparte interacțiunea improvizatorilor pe scenă și cea cu publicul?

Improvizatorii aplică o serie de principii care-i ajută să aibă această colaborare magică. Dacă ar fi să deconstruim interacțiunea de pe scenă am descoperi elemente precum: acceptarea propunerilor – asta înseamnă că această construcție are la bază a spune “da” la tot ce-ți oferă partenerul de scenă, adică a fi de acord cu universul creat și propus, cu personajul cu care a venit sau cu care te-a investit, adăugând la rândul tău prin “da și..”; ascultare activă – nu doar cuvintele, partenerul de scenă îți va spune atât de multe despre ce personaj a ales să fie și în ce situație doar dacă ești atent la privirea lui, unde se uită, cum își ține mâinile, cum se mișcă – un exemplu minunat aici este spectacolul Trust usthisisall made up realizat de TJ Jagodowski și David Pasquesi, un duo improvizat în debutul căruia atunci când se aprind luminile pe scenă, cei doi vor petrece câteva secunde bune uitându-se unul la celălalt și analizând fiecare detaliu înainte să înceapă primul dialog.

În ceea ce privește interacțiunea cu publicul, multe spectacole de improvizație încep chiar cu o conversație purtată de actorii de pe scenă și oamenii din audiență. Întrebările sunt mereu foarte simple: cum ți-a fost ziua? ce te-a enervat astăzi? genul de întrebări de care pare că ne-am dezvățat în interacțiunea de zi cu zi, dar care te duc într-o zonă sinceră, vulnerabilă, care chiar contează pentru tine. Când regăsești apoi în spectacol ceea ce ai povestit, trăit de actori pe scenă chiar în fața ta, descoperi și latura aproape terapeutică a teatrului de improvizație.

Cum ai descrie o scenă bună – care sunt ingredientele ei?

O scenă bună din punctul meu de vedere (că tocmai asta-i minunat la improvizație, cât poate fi de diferită și cum poate să trezească în fiecare ceva diferit), în ceea ce mă privește o să mă bucur atât de tare de o scenă în care actorii reușesc atât de mult să se deconecteze încât vor avea o replică / un personaj / o reacție care să-i surprindă chiar și pe ei înșiși. Ceva ce exista acolo undeva în universul ce plutește deasupra lor și a fost adus la viață prin ei. Se întâmplă rar… iar senzația pentru cei de pe scenă e că „nu știi de unde a venit”, dar tocmai ai trăit pe scenă un moment ce trebuia să fie trăit.

Ce subiecte de improvizație ai testat cu succes în pandemie și ce exerciții ne sugerezi să încercăm?

În pandemie, toți cei care au participat la cursuri și spectacole de improvizație, mai ales online, au folosit improvizația pentru a trăi într-o lume imaginară. Au intrat cu bucurie în jocuri în care puteau călători și povesti cum este vremea, s-au jucat cu personaje pe care le-au întâlnit în experiențe tip role-playing care simulau fie întâlniri fictive de business cu șefi de companii și fabrici, fie erau creaturi dintr-o lume fantastică.

Vă sugerez un Memory Hot Spot! Ce-i asta? Un exercițiu pe care îl facem de multe ori ca încâlzire înainte de un spectacol sau pe care îl folosim în cursurile de improvizație. În grupuri de minimum 3-4 și maximum… 998 (glumesc, dar puteți fi oricât de mulți), dacă suntem prezenți fizic vom sta într-un cerc, dar merge foarte bine online, pe Zoom sau Teams sau orice tip de conferință virtuală. O persoană va merge în mijlocul cercului și va primi o sugestie, un cuvânt. Prima amintire reală care-i va veni de la acel cuvânt o va povesti tuturor (de regulă sunt amintiri de când eram copii / adolescenți, despre cum am crescut, despre familie și prieteni, dar și despre cele mai provocatoare, amuzante sau chiar foarte triste experiențe trăite). Oricând cineva din cerc își amintește ceva similar, declanșat de povestea auzită, îl va opri pe povestitor și va continua cu povestea lui. Exercițiul este cea mai concentrată și accelerată formă de empatie pentru că mecanismul are în spate un gând de genul „și eu am trecut prin asta…..”, sau „când spui asta …. îmi amintesc și eu de …”.
Când suntem în aceeași cameră, empatia se vede prin ochii și zâmbetele, uneori chiar lacrimile împărtășite în grup.
Când suntem online, ne-am obișnuit să facem un semn ridicând mâinile, de fiecare dată când povestea naște în noi o emoție puternică.

După un astfel de exercițiu poți spune că ai intrat în lumea aia magică a improvizației… și vei simți că ai descoperit în improvizație un partener alături de care vei trăi fericit până la adânci bătrâneți.

Adina Maria Sandu lucrează de 12 ani lucrez alături de Fundația LEADERS, una dintre cele mai longevive și implicate organizații din România: dezvoltă programe de educație și leadership ce au ca scop să declanșeze potențialul tinerilor și să formeze lideri vizionari, responsabili și curajoși. În 2013 a descoperit teatrul de improvizație și de atunci este prezentă în viața ei în orice tip de training pe care-l realizează, atât offline cât și online, în rolul de responsabil și membru al echipei Teatrului Recul, un loc special deschis prin revitalizarea unei foste hale industriale și transformarea acesteia într-un spațiu modular de 850m2 care găzduiește proiecte de teatru independent, teatru de improvizație, cursuri de teatru de improvizație și programe corporate de dezvoltare realizate prin tehnici de teatru, și nu în ultimul rând, în rolul de membru al echipei Festivalului !MPRO, cel mai mare eveniment destinat teatrului de improvizație. 

Comments

    Leave a Reply

    cialis 100 mg cialis 20 mg viagracim