Începe a șasea zi a Festivalului Internațional de Film Transilvania și Clujul a devenit un carusel. Între întâlnirile cu regizori și actori, între filme și concerte, am decupat trei mici secvențe umane, care vorbesc despre starea fină de complicitate pe care reușește TIFF-ul s-o creeze între festival și publicul său.
***
După dialogul cu regizorul Nae Caranfil, care-a deschis TIFF 15 cu cel mai recent film, 6 pe scara Richter în premieră mondială, la TIFF Lounge, chiar în ultimele secunde înainte ca Nae Caranfil să plece, un tânăr din public c-un aparat de fotografiat s-a apropiat. “Îmi ce scuze”, a zâmbit cu ochii ușor în jos și credeai că vrea să-i ceară acordul pentru o fotografie:
Am venit să vă spun că vă mulțumesc pentru c-ați transformat un puști de 15 ani într-un pasionat de filme. Am început de la Filantropica.
Nae Caranfil în dialog cu Mihnea Măruță la Tiff Lounge
Regizorul japonez Sion Sono, un excentric al cinema-ului mondial, cu 46 de filme la activ în peste trei decenii de carieră, căruia TIFF îi dedică la ediția asta o retrospectivă a venit în România, la Cluj, fiindcă “era pe lista mea de lucruri misterioase și exotice”) deși, în mod obișnuit, refuză prezențele prin festivaluri (și-a fost invitat la multe, internaționale). Am stat de vorbă timp de vreo 15 minute, suficient cât să puncteze o frumoasă definiție a ce-nseamnă să fii artist. “Când eram în școala primară, într-o zi am început să mă gândesc ce-ar fi dacă m-aș duce la școală gol. Și-am făcut-o. Bineînțeles că profesorul și colegii au fost șocați. Dar vezi, ideea e că dacă nu faci ceva, n-ai de unde să știi de ce reacție vei avea parte. În Japonia, regulile sunt foarte stricte. Dacă se află că trăiești în concubinaj, de exemplu, ești aspru pedepsit. Barierele sunt legile. Dar dacă te uiți la oameni, o să vezi că acceptă cu seninătate impostura morală de zi cu zi, însă altfel vorbesc de lege. Fac numai filme în care sugerez că în loc să trăim într-o lume în care suntem presați, restrânși și ne e greu să respirăm, ar trebui să ne naștem toți niște ciudați și să ne relaxăm”.
Fac numai filme în care sugerez că în loc să trăim într-o lume în care suntem presați, restrânși și ne e greu să respirăm, ar trebui să ne naștem toți niște ciudați și să ne relaxăm”.
-
Regizorul Sion Sono și soția sa
Într-o după-amiază, într-un taxi, șoferul a tras cu ochiul la cozile din stradă și-a zis: “Știți, așa era și pe vremuri la Republica, la filmele indiene. Era coadă până-n stradă și se făcea bișniță cu bilete.”
Știți, așa era și pe vremuri la Republica, la filmele indiene. Era coadă până-n stradă și se făcea bișniță cu bilete.
***
Ediția TIFF 15 e prezentată anul acesta, în premieră, de Staropramen, brand care contribuie prin acest parteneriat la susținerea cinematografiei românești și, întreg, la susținerea unor valori culturale de care e nevoie ca să ne dezvoltăm. La începutul acestei săptămâni, Staropramen tocmai a lansat și o platformă de conținut cultural. Se numește Oameni & Gusturi, o găsiți la https://oamenisigusturi.ro/ și este “o poveste culturală spusă de Staropramen”, un loc chic și urban unde veți găsi recomandări de filme, de carte, de muzici bune de acultat, de locuri și evenimente de valoare, dar poate cel mai important, veți putea face cunoștință cu lucruri și momente culturale care vor fi trăite și documentate în timp real, dinainte de înălțarea cortinei. Pe oamenisigusturi.ro o să le aflați direct de la oameni cool, care schimbă gusturi, la fel, cu complicitate. O să-i recunoașteți, poate, pe George Mihalcea, Delia Panait, Alex Damian și tot așa. Urmariti pe Facebook #momenteStaro și o să vă puteți face o idee despre cât de faină e atmosfera zilele astea la Cluj, cât de entuziast, deplin și deschis interacționează publicul – oamenii între ei (indiferent de gusturile culturale 🙂 ), dar și în dialog cu productiile cinematografice și evenimentele puse în scenă de organizatori sau de Staropramen.
No Comments