Monica Felea a terminat Facultatea de Jurnalism la Universitatea București, a lucrat apoi în presa culturală, după care în lumea filmului ca PR sau organizator de evenimente.
La Festivalul Divan | Credit foto: Adi Bulboacă
A început să cunoască lumea filmului din postura de jurnalist cultural, apoi din cea a organizatorului de evenimente. A facut parte din echipa de organizare a marilor evenimente de film de la noi, precum TIFF sau Gala Premiilor Gopo. A condus publicația „Zile și Nopți” timp de cinci ani.
După o serie de campanii de promovare ale unor filme a decis alături de colegul ei de echipă Ștefan Bradea să îsi deschida propria casă de distribuție de film independent în România – Bad Unicorn. 3 ani și o pandemie mai târziu, au 16 filme importante în portofoliu, peste 100,000 de spectatori, câteva trofee și un soi de nebunie care îi ajută să creadă că filmele noastre schimbă oamenii în mai bine. Colaborează constant și cu mai multe festivaluri de film importante, printre care Festivalul de Film Divan – organizat de Mircea Dinescu în Delta Dunării.
Despre povestea emoționantă a alegerii Monicăi de a lansa un film iconic, Despre trup și suflet, premiat cu Ursul de Aur de la Berlină, adus publicului din România prin Bad Unicorn, în același timp cu distribuția în străinătate, puteți citi aici.
Premianți la Festivalul Internațional de Film Transilvania
Monica Felea și-a construit o comunitate în jurul paginii de Facebook și îndeamnă lumea să plătească bilete la filme în loc să le pirateze.
Nu uitați că puteți urmări oricând filmele Bad Unicorn și pe canalul lor de Vimeo: https://vimeo.com/badunicorn
Proiecția de la TIFF a filmului Despre Trup și Suflet unul dintre cele mai aclamate evenimente Bad Unicorn
La Festivalul HipTip, într-o fotografie de grup
Iată răspunsurile Monicăi la Chestionarul lui Proust.
Cele trei cuvinte care mă definesc
Empatie, încăpățânare, melancolie.
Principala trasatura de caracter
Responsabilitatea.
Atmosferă cu apus de soare, la Divan | Credit foto: Adi Bulboacă
Principalul meu defect
Neîncrederea
Deviza mea
Dacă nu poţi face bine, abține-te măcar să nu faci rău.
Cele trei cărți care mi-au influențat viața
Marin Preda – Marele singuratic, descoperită pe la 15 ani, citită de multe ori în adolescență și din care pot să recit și acum fragmente întregi.
Flori pentru Algernon – Daniel Keyes.
Journey to Portugal – José Saramago.
Și una de poezie: Cristian Popescu – Familia Popescu
Compozitorii preferați
Mozart, Rahmaninov, Wim Mertens.
Pictorii preferați
Salvador Dali, Claude Lorrain, Nicolae Dărăscu, Andrei Gamarț.
Și-un sculptor dacă tot suntem aici: Auguste Rodin
Catedrala, de Auguste Rodin
Modelele din viața reală
Spre fericirea mea, coincide și cu o întâlnire esențială: Mașa Dinescu.
Regretata Mașa Dinescu, într-o fotografie surprinsă la Festivalul de Film Divan
Ce apreciez cel mai mult la prieteni
Capacitatea lor de a mă simți și a apărea atunci când am mai multă nevoie de ei. Nu știu să cer ajutor dar ei știu când am nevoie de el.
Îmbrățișare la Cluj
Visul meu de fericire
O casă într-un vârf de munte și-o turmă de capre. Un fel de Heidi, fetița munților, dar cu duș și muzică și cărți și filme.
Ce aș vrea să fiu
Un om răbdător și bun și blând.
Ce aș schimba dacă aș putea întoarce timpul
Aș avea mai multă grijă de mine.
Alături de sora ei, într-o fotografie de arhivă
Cele trei filme pe care le-aș revedea oricând cu plăcere
Breaking the Waves, On Body and Soul, Before Sunset. Contemporană și romantică, m-ai prins.
Ce aș schimba la România, dacă aș putea
Proverbele. Aș începe cu ”Să moară și capra vecinului”.
Care este cel mai mare vis al meu, înca neîmplinit
O casă interbelică cu grădină în București, deschisă oamenilor, cu cinematograf, biblioteca, cafenea și pisici.
Persoanele și lucrurile care mă fac să zâmbesc
Narcisele primăvara, mirosul de pepene galben, fetițele prietenelor mele Monica și Iulia, motanul meu când mă mângâie pe față, Darius când se enervează pe el însuși, Aida când negociază în târguri, Teleșpan când dansează, Sergiu când filozofează, Ștefan când încearcă să facă complimente.
Fotografie de arhivă, la Constanța, printr-a IX-a
Ce și cine mă inspira zi de zi
Sora mea și prietenii care au rămas alături de mine de-a lungul anilor. Nu știu dacă am fost norocoasă sau doar am avut instincte bune, însă m-am înconjurat de oameni care sunt o continuă sursă de inspirație. E o listă lungă și complicată, cu suișuri și coborâșuri, dar fără de care n-aș fi un om întreg la minte așa cum îmi place să cred că sunt.
Dacă aș avea o superputere, aceasta ar fi…
Îmblânzirea scorpiilor. Aș începe cu mine.
Fotografie de deschidere: Cătălina Flămânzeanu
Seria de interviuri neconvenționale Chestionarul lui Proust (readaptat) lansează o provocare pentru intervievat – să (re)pătrundă în interiorul său pentru câteva minute. Iar pentru public, răspunsurile să rămână online, așa, ca niște mici bijuterii dintr-o bibliotecă a sufletelor, care dezvăluie câte ceva din personalitatea poate mai puțin văzută a fiecăruia.
No Comments