Bridget Jones-uri culturale

Trăim într-o țară-n care prea mulți suntem preocupați să-i “luăm fața”celuilalt. #Jurnal de femeie la volan

11 octombrie 2015

Am avut prima discuție serioasă cu mama când am intrat la facultate.

Mi-amintesc detaliile.

Mocheta verde din camera de cămin, telefonul Nokia. Vocea ei – pe-atunci încă locuia jumăte din timp la Piatra și făcea naveta. Tata era deja la București. Știam că dac-o să-aleg Bucureștiul, o să-mi petrec studenția cu ei. Ar fi fost sigur mai confortabil, dar ar fi însemnat să nu-mi asum să-mi câștig independeța. Așa că am împins limita. Și m-am dus la Iași.

Când erai mică, m-am sfătuit îndelung cu tatăl tău, o auzeam la telefon pe mama. Erau vremuri grele şi toţi trăgeau doar pentru ei. Atunci am zis: Cum să te creştem? Să nu te-atingă nimic, să te gândești numai la tine, dar să ai succes, sau să te creştem frumos, să-ţi pui mereu întrebări, să te gândeşti la cei din jur şi la ce s-ntâmplă în viaţă?

Conduc de vreo câteva luni.

Vineri eram la semaforul din intersecția de la Dorobanți, cu colegul de birou Cătălin în dreapta. Semaforul se făcuse verde pentru câteva secunde, dar coloana de mașini era prea lungă și-nainta greu. M-am gândit că n-are niciun rost să mă-ndes în mașina din față. Semaforul s-a făcut din nou roșu. Între noi a rămas un spațiu ceva mai mare, nu cu mult mai mare decât ceea ce s-ar numi distanță de siguranță. Suficient însă pentru ca un Jeep de pe banda din dreapta să tragă de volan dintr-o dată și să se bage, de-a curmezișul (cu totul nu-ncăpea) în golul acela. Ca să fie mai în față.

E o virtute “să te bagi”.

Și e și-o bună descriere pentru ce se-ntâmplă-n plan social. Uitați-vă în jur și-o să recunoașteți, aproape-n orice mediu – și mai ales în cel bucureștean – că vine-un moment când pur și simplu cineva simte nevoia să fie mai în față.

Dacă fiecare dintre noi am face efortul să ne gândim și la celălalt înainte de-a trage de volan, poate c-am reuși să construim mai temeinic. E, până la urmă, principiul de bază al unei ehipe care dă rezultate. Iar societatea e o echipă. Mai mare.

Trăim prea mul timp consumând energie să ne apărăm unii de alții, într-o țară-n care prea mulți suntem preocupați să-i “luăm fața”celuilalt.

 

Comments

    Leave a Reply