Prin noiembrie o gașcă de băieți s-au hotărât să strige la noi și la orașul ăsta. Nu chiar a disperare, deși, pe undeva e și asta. Strigă dinspre ferestrele și ușile în ruină ale fostului Cinema Dacia, una dintre clădirile de pe Calea Griviței din București care-au rămas în picioare din 1945 până azi. Monument de ahitectură, reabilitată, Cinema Dacia ar sta la fel de bine într-un film sau în mijlocul Parisului. Azi are găurile de la geamuri și de la uși prinse în niște panouri de culoare portocalie și contururi negre de oameni și fețe desenate privesc înspre stradă:

“Aici mai e loc pentru viață.”

În 2015, Andrei Panaitescu și echipa de la Asociația Industrii Cultural Creative Icult.ro au luat în administrare Cinema Dacia prin contract de comodat de la proprietar. Acum un secol, aici era una dintre cele zece clădiri din zona Griviței unde se-ntâmplau evenimente culturale ale Capitalei, piese de teatru, vodevil, mai târziu – proiecții de film.

Zice Andrei, povestea spațiului e încă înmuiată în tot felul de legende extravagante.

“Se pare că în interior ar fi funcționat și un bordel, în paralel cu cinematograful. Că în pod a avut loc o crimă pasională și că basoreliefurile clădirii ascund mai multe decât vedem.”

Împreună cu cei din Asociație, Andrei și-a pus în cap să-i redea cinematografului Dacia dreptul să trăiască într-un moment când se află într-o stare avasată de degradare la fel ca multe clădiri de patrimoniu din București. Și într-un context în care orașul și-a pierdut oricum cinematografele adevărate, printre ele și cel de la Scala.

Deși o parte dintre clădirile de patrimoniu aflate în proprietatea statului au fost totuși renovate, în administrație domnește încă un amestec de indiferență și incompetență, crede Andrei. “Abia pe locul trei e problema potenței financiare”. Când vorbim de persoane fizice, “de obicei au redobândit după ’90 dreptul de proprietate, iar în multe cazuri clădirile recuperate necesitau investiții considerabile de reabilitare și lipsa banilor și-a capacității de management fac dificil ca proprietarii să ducă la bun sfârștit un demers de renovare nici ieftin, nici de scurtă durată.”

***

“Cultura e o forță ce poate transforma, în bine, societăți, orașe, țări”

Mai întâi, Andrei și Asociația își doresc să atragă atenția și-au creat proiectul Cinema Marconi.

Planul pe termen lung e să transforme cinematograful într-un centru cultural, o clădire multi-funcțională unde să aibă loc proiecții de film, teatru, expoziții și conferințe.

Ca să arate mai bine potențialul clădirii și ca să ne spună c-ar fi bine să ne uităm la ea, l-au invitat pe artistul vizual Alexandru Ciubotaru, alias Pisica Pătrată să facă un proiect de artă urbană pentru Cinema Dacia.

Un fel de Banksy autohton, Pisica Pătrată e cel ale cărui graffiti și picturi murale au devenit o marcă a clădirilor unui București în moarte clinică. Gândește și desenează în culori vii neon și te face să nu te oprești să vezi ruinele splendide aleTeatrului de Vară sau ale blocurilor nemțești de pe Grigore Cobălcescu.

Pisicii Pătrate, ideea să umple ferestrele și ușile de la Cinema Dacia cu desene pe panouri ca focul i-a venit și fiindcă  legal nu se puteau face intervenții pe fațada clădirii.

I-a desenat pe oamenii care-au fost odată în interiorul clădirii, cei care-au intrat pe poartă și s-au văzut din stradă când se uitau la câte-un film, și i-a imaginat pe cei care-ar putea fi aici de-acum încolo.

A făcut o metaforă cât să-nțelegi că din locul ăsta încă țâșnește seva.

“Am vrut să fie semn de exclamare cât mai puternic” , spune Pisica Pătrată.  “De obicei lucrările mele din spațiul public nu au mesaj evident, imediat. Cu timpul mi-am dat seama că însăși lipsa acestui mesaj se poate constitui într-unul. Sunt apariții de formă și culoare în locuri în care eu simțeam ca artist că trebuie să intervin. Semne de exclamare mai directe sau mai discrete într-o junglă urbană care are multe anomalii și lipsuri.

Dacă mai mulți oameni vor privi acel loc cu alți ochi înseamnă că eu mi-am îndeplinit menirea iar acestă bucurie nu cred că poate fi egalată de o alta. Dacă de la “a privi” se va trece la “a vorbi”, “a transmite” și de acolo la “a face ceva” va fi și mai bine.

Cultura e mult mai importantă decât aceste vremuri o permit să fie. Este o forță ce poate transforma, în bine, societăți, orașe, țări. Doar așa putem merge mai departe”, adaugă Pisica Pătrată.

Pe Calea Griviței, în timp ce Pisica Pătrată desenează, cei care trec pe stradă se opresc să-și spună poveștile de pe vremea când vedeau filme înăuntru. De cele mai multe ori, sunt istorii simple și foarte personale și leagă un fir roșu al unei țări între comunism, realitatea lui azi și viitor.

 

***

Pentru a deveni funcțional Cinema Dacia are nevoie în primă fază de o investiție de 95.000 de euro. Asociația Industrii Cultural Creative Icult.ro a accesat câteva fonduri și a primit susținerea unor branduri pentru proiecte mici, însă nu au primit încă o propuere de susținere financiară consistentă.

Colțul de stradă pe care e situat Cinematograful Dacia poate fi vizitat, iar desenele Pisicii Pătrate sunt încă acolo la numărul 137.

 

Comentarii